vineri, 12 iunie 2009

Ganduri


Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet. (Papa Ioan al XXIII-lea) 

Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta. (N. Iorga) 

Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate. (Jack Penn) 

Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar. (Peter O'Toole) 

Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare. (Tudor Musatescu) 

Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili. (Ernest Hemingway) 

Nimic nu costa mai mult decat nestiinta. (legea lui Moisil) 

Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e ignoranta. (Andy McIntyre) 

Nimeni nu e de neinlocuit dar - uneori - este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura. (Claire Martin) 

Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul . (Jean Grenier) 

A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune . ( Cicero ) 

Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace. (Moliere) 

In politica, prostia nu e un handicap. (Napoleon) 

Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea . (Georges Brassens) 

Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici. (Maurice Coyaud) 

Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta. (Woody Allen)  

Violenta este ultimul refugiu al incompetentei. (Isaac Asimov) 

Exista batalii pe care e bine sa le ocolesti; nu din teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le. (Gelu Negrea) 

Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei. (Sigmund Freud) 

Munca in echipa presupune in primul rand sa-ti pierzi jumatate din timp explicandu-le celorlalti de ce nu au dreptate. (George Wolinski) 

Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene . (David Dunham)

Cand muncesti, joaca-te. Munca, daca este o datorie, te ucide . (Max Jacob) 

Oboseala si lenea au aceleasi simptome. (Bissane de Soleil) 

E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra. (Jules Renard) 

Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere. (Robert Brasillach) 

Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (J.F.Kennedy) 




joi, 11 iunie 2009

Complexe


La o emisiune Mircea Diaconu spunea ca se teme de complexati. Ca ei aduna latent complexele pe care le au. Emisiunea a trecut la alte subiecte. As putea spune ca se apropie de sfarsit. Chiar s-a sfarsit cat am tastat eu.

Problema complexatilor ar trebui sa ne dea mai mult de gandit. O analiza mai atenta ne-ar lamuri cum trebuie sa ne modelam comportamentul fata de acesti oameni. Sau daca suntem complexati. Daca avem resorturi ascunse legate de ce au altii si nu avem noi. Daca exista lucruri care ne framanta, care nasc in noi invidie.

Ati observat ca la copii reactia la complexe e foarte prompta? Din pacate, negativa. Majoritatea poreclelor sunt acide. Poate ar trebui sa ne puna pe ganduri. 

PS Ce ati spune de o dezbatere pe aceasta tema?


miercuri, 10 iunie 2009

Biserica Sf Elefterie Vechi


Pe strada Elefterie iti sare in ochi o bisericuta aflata pe axul drumului. Este o biserica ridicata in anii 1743-1744 din dania lui Maxim Cupetul, negustor ce locuia in Mahalaua Coltei.
"Nu pot sa nu vorbesc despre mica insula Sfantul Elefterie, unul dintre cele mai frumoase colturi ale Bucurestiului. E un loc de nepretuit intr-un oras unde domnesc luxul si placerea, dar trist pentru cine nu gaseste incantare decat in frumusetea naturii" (Sulez - secolul al XVIII-lea)
Biserica a fost ridicata pe un mic ostrov disparut odata cu regularizarea Dambovitei, lucrare ce se desfasoara intre anii 1880-1883, dupa proiectul inginerului-arhitect Grigore P. Cerchez si in antrepriza lui A. Boisquerin. 
Poate datele istorice nu sunt atat de relevante ca o plimbare prin zona. Impunatoarea Biserica Sf Elefterie Nou, ridicata in 1935, pentru ca vechea nu mai era suficient de incapatoare pentru enoriasii din zona, sau casa actorului V. Maximilian (Str. Sfântul Elefterie 54) sunt repere pe o strada linistita.

Teatru de strada



La sfarsitul lunii mai suntem amenintati cu mare spectacol al teatrului de strada. Imi iau aparatul si fug sa imortalizez evenimentul.
Spre norocul meu, decid sa incep cu Cismigiul. Pe o banca, niste pui de maramureseni. Trec la brat doua doamne in varsta.
Ajung la pod. Atelier de creatie. Copiii deseneaza (oare fanfana si, pe fundal, cladirea primariei?), modeleaza...

Brusc, atentia imi este atrasa de niste calareti.
Un basm din Cismigiul amenajat la mijlocul secolului XIX de arhitectul peisagist austriac Mayer. Ce a fost pana atunci? Istoricii spun ca a fost balta lui Dura negutatorul, dar pe noi nu ne intereseaza asta acum. Problema este: Unde sunt printesele? Nu am gasit. Am gasit, langa chioscul fanfarei, o pisicuta. Sau nu era pisicuta.
Alta intrebare: Unde e fanfara? Fanfara am gasit-o la iesirea dinspre Liceul Lazar. Am o singura nedumerire. De ce li se spune majorete, daca ele sunt minore?

Ies si ma indrept spre Parcul Izvor. Nimic. Oameni iesiti la "iarba verde".
Hai in fata Palatului Parlamentului. O schela. Se fac pregatiri. Un baterist, tobosar, cum vreti sa-i spuneti, repeta in plin soare. Mai repeta si o trupa de "steaguri medievale".
Vin mai tarziu. Spectacolele nu au inceput. Plec acasa. Maine ma trezesc de dimineata. Raman cu amintirea sarbatorii copiilor din Cismigiu.
PS Spectalolul a inceput tarziu. Au fost si focuri de artificii. Nu le-am prins. Deja dormeam.

marți, 9 iunie 2009

Alta lume






De la BNR, in drum spre Palatul Sutu, impunatoare, cladirea Bibliotecii Nationale de Stat. Aici ma duceam pe vremuri. Cladire mare, cu sali de lectura spatioase, cu o sala a cataloagelor...
M-am intrebat ce a fost aici. Nu parea conac. Am aflat ca aici a fost o cladire a bursei. Cand, inainte sau dupa cladirea din Uranus? (Nu mai gasesc pozele cladirii arhitectului italian Giulio Magni.) 
O alta lume. Imi amintesc de statuia lui Cantemir. Alaturi de o bisericuta si de un bloc vechi. Alta lume, alte timpuri la cativa metri de Magistrala. 
PS Exista oriunde in lume locuri care te fac sa crezi ca ai trecut printr-un tunel al timpului.
Vezi si http://mihai-bucurestiulmeu.blogspot.com/