Pasajul

Ce mult conteaza obisnuinta! Mi-amintesc o secventa din anii '70. Se daduse in folosinta Pasajul de la Universitate. Un grup de oameni se pregateau sa traverseze spre Palatul Sutu. N-aveau curaj, dar nici prin Pasaj nu ar fi trecut. In grup erau mai mult femei "cu frica de Dumnezeu". Genul acela care admira neconditionat cat de capabil poate fi un "barrbat". "Bar(r)batul era prezent acolo. Un tip voinic si gras. Modelul tipic de "mester" din anii '60 - '70. Cu servieta. Asta este un accesoriu care a facut furori in anii '50. "Dadea un aer intelectual". Omul nostru, plin de autorespectul ce il da siguranta ca este in acel moment un lider, hotaraste sa traverseze. "Oitele" il urmeaza. Militianul - acum am clara imaginea pe care sa o transmit celor ce nu "au prins" epoca! El e modelul actual tipic pentru "omul nostru"! - da sa fluiere. Se opreste. Da cu lehamite din mana. "Nu se mai civilizeaza astia. Ca stie taranul ce este sofranul !? Pardon, Pasajul".

Vederi

Am gasit niste vederi mai vechi. De cand? Nici macar nu incerc sa le localizez in timp. Le-am "scanat" cu aparatul foto. Greu! A trebuit sa ies pe balcon. Sa am "lumina". Dar au iesit neclare. Se vede ca nu au potrivit bine placile. Cred ca meseriasul era sub efectul "trotilului". Ori abia parasise scoala si era pentru prima data fata in fata cu productia.

Sa intram in detalii.

Biserica Domnita Balasa cazuta ca o placinta in fotografie. Nu se ascunsese inca in spatele blocurilor de pe "Victoria Socialismului asupra Capitalei". Logic, era inca pe Calea Rahovei. Azi e pe Sfinti Apostoli! Cand o fi fost translata?

Curtea Veche, o doamna si un Trabant. Albastru ca cerul. Sau ca marea. In dreapta, planul al doilea, fara interes, Tepes. In ultimul plan banuiesc Hanul Rosu. Nu sunt sigur. Stiu insa ca in prim plan, dupa balustrada, erau niste magazine. Peste, pasari, lenjerii...

Am ajuns la hanul lui Manuc bey. Fara mese in curte. Fara gratare, mici, bere... Totusi, multa animatie. S-o fi semnat un tratat Ruso-Turc si prin anii '70?

Cred ca imaginea urmatoare e luata de pe scari. Palatul Marii Adunari Nationale, Poarta Clopotnita ridicata de Brancoveanu si, aratand ca o macheta, Mitropolia. Ma frapeaza linistea. Desi, judecand dupa copacul din prim plan, e septembrie.

Ultima poza este facuta de pe un bloc de pe 11 iunie. As zice ca de pe cel cu restaurant la parter. Fantana Zodiac, Mausoleul si un palc de norisori. Azi incepe si Parcul Carol sa fie asaltat de blocuri.

PS Greu cu postarea! Au un editor senzational!!! Inventeaza spatii pe care nici nu le-ai cerut si nici nu le banuiesti!

Si sa nu uit: "SARBATORI FERICITE!"

Povestile orasului

Bucurestiul are multe povesti. Unele reale, altele plasmuite, dar cele mai multe ratacesc intre vis si realitate. poate ca asa e natura umana. Sa dea o aura aparte povestilor. Sa imagineze situatii si stari.

Nu am stiut ca statuia spatarului Mihai Cantacuzino, sculptata de Storck, este cea mai veche statuie a unei personalitati din Bucuresti. O spune Radu Oltean pe "Art Historia", dar sunt destul de multi care se indoiesc:"Chiar nu s-au facut pana atunci statui in Bucuresti?"

Coltea e numele cel mai cunoscut din istoria orasului. E numele lui Coltea Doicescu, cel de la care a cumparat spatarul terenul pe care a ridicat asezamintele.

Cele pe care le vedem noi nu au 300 de ani. Au maxim 150. Sa nu uitam ca orasul a trecut prin cutremure, inundatii, Marele foc, distrugeri provocate de invazii si cate si mai cate.

Pana la Revolutie, pe carosabilul bulevardului Bratianu, in fata Muzeului Bucurestiului, era desenat in piatra cubica un contur al Turnului Coltei. Distrus de cutremurul din 1802, este refacut "pe jumatate". Asa mai rezista aproape 90 de ani. Apoi e demolat. Tocmai pentru a face loc bulevardului.

Pentru ca asa vreau eu !

Toamna tarzie. Se insereaza. Un cer ireal de albastru pe care curg, rar, nori. Printre ramurile desfrunzite ale unui nuc vad un card galagios de ciori.

O imagine. O simpla imagine. Sunet si culoare, dar in atmosfera se simte ceva. Este izul acela de Bucuresti pe care numai daca iti iubesti orasul il simti.

In parcul..., pe banca aceea din colt, unde era un nuc batran (vedeti cum se leaga lucrurile?), smuls din radacini de o furtuna, ai sarutat prima fata.

Pe strada asta, in casuta mica, garbovita de vremea ce a trecut, statea matusa Clara. Nu, nu am avut nicio matusa pe care sa o cheme Clara, dar asa mi-a venit.

Si totul se leaga intr-un sir de amintiri, o mireasma care te invaluie, un nu stiu ce care iti stranga inima intr-o imbratisare dulce si amara in acelasi timp.

Bucurestiul nu exista decat prin noi. Exista prin amintirile noastre, prin visele noastre. Si, nu stim de ce, Bucurestiul de odinioara era mai frumos. Ba stim, dar nu vrem sa recunoastem. Vechiul Bucuresti da frau liber imaginatiei noastre, ne lasa sa visam la povesti cu printese si cavaleri, la tineretea batranilor aristocrati (inca mai exista, dar sunt foarte rari) pe care ii vedem salutandu-se ceremonios, dar fara servilism.

Blogomania salveaza...

Citesc la Flavius despre un summit al blogerilor. Produs si interpretat sub inaltul patronaj...

Intotdeauna am ramas perplex in fata acestor manifestari. Schema, in mintea mea mai putin complexa, pare a fi urmatoarea: X se gandeste sa faca ceva (sa manance, sa vorbeasca, sa se duca la serviciu). Se gandeste cum ar trebui sa arate chestiunea in cauza. Intelege ca fara un pic de publicitate nu are haz. Organizeaza. (Aici intervine problema legata de "eveniment". In cazurile date de mine: o masa festiva, un forum, sau un miting de intampinare la locul de munca).

Organizatorului ii trebuie un "nume", o persoana care sa dea greutate evenimentului. Respectivul va fi in centrul atentiei, imprumutand un pic din aura sa si "organizatorului".

Sau, ma insel. Poate vine VIP-ul si zice:"X-ulescule, organizeaza un ce vrei tu. Ia banii astia, dar, sa iasa bine".

Sau nu! Cred ca dau iar in scenarita.

PS Imi pare rau Flavius, dar, de cand nu am mai intrat pe net, nu mai stiu cum sa trimit un comentariu! Asta era comentariu la articolul tau dar, dupa incercari nereusite, l-am postat la mine pe blog!