NIMICURI Spectacol

Nu stiu cum a ajuns piciul in culise. O fi copilul unei artiste, ori al cuiva din personalul tehnic. Sta serios pe un scaun. Il tradeaza doar picioarele, care, neatingand podeaua, bat aerul cu nerabdare.
-Frumoase fete! Ce parere ai de tanti ai cu rochia verde?
-Da, e frumoasa.
-Dar de aceea cu taior?
-Si ea e frumoasa.
-Dar de tanti aceea in blugi?
-Si ea e frumoasa, dar e blonda!
Ma indepartez. Nu am aflat al cui e pustiul.

NIMICURI 3. Imbatranim

Ma trezesc. Dau sa cobor din par. Un junghi imi frange mijlocul. Iar o sa ma intrebe lumea de ce sunt asa de mandru.
Ies la cumparaturi. La mers nu ma deranjeaza asa de tare.
E soare. Totusi, cu dinti. Si ce daca? Ma hotarasc sa ies la plimbare. Asa, aiurea. Nu stiu pe unde, dar nu as vrea sa ma intalnesc cu nici un cunoscut. Vreau sa merg asa pur si simplu. Doar eu si gandurile mele.
Nici nu am realizat cum au trecut orele. Se intuneca. Ma intorc acasa. Sa nu uit sa intru intr-o farmacie. Sa iau un unguent pentru spate.
Farmacistele se intrec in recomandari. Normal, aleg alt produs.
A inceput sa ninga. Imi amintesc de un vechi titlu:"UNDE SUNT ZAPEZILE DE ALTA DATA?"
Sunt aceleasi. Ne schimbam noi. Imbatranim.

PS http://www.youtube.com/watch?v=htuxb-m4-ng

NIMICURI 2. Alecu

Sa va povestesc de Alecu. Am facut acum cativa ani niste cursuri. Nici nu mai stiu cati eram. Am inceput sa ne intrebam de fosti colegi. Cei de care ne mai amintim. Maxim 10-12.
Alecu isi aminteste de o colega. Baiatul ei e coleg de clasa cu fata lui. Hotarat lucru,exista si coincidente.
-E inalt si voinic. Un munte de om.
-Cum trece timpul! Asta a fost acum vreo cinci ani! Examenul l-am dat la 2-3 zile dupa ce am sarbatorit zilele noastre. Fusese "Constantin si Elena".
-Serios? Asa e! Nici nu mi-am dat seama! Daca ne-am vedea cu toti, cred ca ne-am recunoaste.
-Probabil.Dar nu ne vom mai intalni. Drumurile noastre s-au intersectat. Apoi au continuat. Si serpuiesc...

NIMICURI

General project manager

Azi am fost la o intrunire. Barbati intre 45 si 55 de ani. Adica esantion reprezentativ. Nu are importanta despre ce se vorbea. Un studiu. Ca multe altele.
Aici m-am vazut cu Alecu un fost coleg. Asta acum vreo cinci ani. Cum trece timpul! Oameni cu greutate! Au reusit in viata! Unul, foarte important, era general project manager. La o trans-nationala. Vorbea apasat. Plecam. Omul nostru se opreste la un taxi. Constatam ca el e soferul.
-Cat ne iei pana la Piata Romana?
-Pana in 50.000 de mii. Pun aparatul.
-In timpul liber faci taxi?
-Eee! Timp liber! Nu dadea bine la intrunire sa spun ca sunt taximetrist.
Coboram. Alecu ii da o suta.
-Pastreaza restul!
-Ia si de la mine o suta. Esti dulce!

PS Asadar, am terminat ciclul "Plictisitii de la miezul noptii". Ma voi ocupa in continuare de "Nimicuri.

Eminescu

Azi este o zi deosebita. O zi de care trebuie sa ne amintim mereu. O zi pe care oamenii de pseudocultura o ignora. O zi a devenirii noastre. O zi sfanta in calendarul romanesc. Ziua in care s-a nascut GENIUL. Atat. Suntem prea mici pentru a putea intelege.

PLICTISITII DE LA MIEZUL NOPTII

8. Lenjerie mai mult sau mai putin intima

Daca nu stiati, femeile rosesc de trei ori in viata. Prima oara, prima oara cand platesc si atunci cand platesc si sunt refuzate.
Ieri a venit la noi la serviciu un comis cu lenjerie de pat. Nu a avut succes.
- De ce nu ati cumparat fetelor?
- Nu ai vazut ce urat era imprimeul?
- Bine, bine, dar credeti ca mai are cineva timp sa se uite la imprimeul asternutului?
Nu au spus nimic, dar din privirile lor am inteles ca sunt convinse ca au fost refuzate din cauza imprimeului.

Alexandru Tzigara-Samurcas

Azi la ora 5:00 PM am fost la vernisaj la Muzeul Taranului Român, la Sala Irina Nicolau. O expozitie bazata pe arhiva de imagini mostenita de la Alexandru Tzigara-Samurcas. Un grup de studenti de la Arhitectura, indrumati de doamna profesoara, au scormonit prin cele peste 2500 de diapozitive, incercand sa faca o analogie intre arhitectura romaneasca si cea a edificiilor italiene.
Cea mai reusita mi s-a parut analogia dintre Poarte Gorjana si Arcul Pacii din Milano. Analogia dintre Castelul Miramar si Manastirea Comana (nu am retinut fotografia), ca fiind construite pe o peninsula, mi s-a parut fortata, dar asta e parerea mea, eu nefiind arhitect ori critic de arta.
Am mai retinut o fotografie document. Un interior al Manastirii Sarindar.
PS Discursutile nu m-au atras in mod deosebit, fiind utilizat un limbaj de lemn pur. Totusi, expozitia merita vazuta.

Salonul Artistilor Fotografi

Pozele sunt deja comentate prin denumire. Alte comentarii nu am.

PS "Joi, 13 ianuarie 2011, ora 17:00, la Muzeul Taranului Român, la Sala Irina Nicolau, va avea loc vernisajul expozitiei arhi-VE/RO. Între Orient si Occident. Arhiva de imagine Alexandru Tzigara-Samurcas" - orasul.ro

PLICTISITII DE LA MIEZUL NOPTII

7. Neintelegeri

El se uita la meci. Ea, in pat, dezleaga integrame.
- Mai dureaza mult meciul?
- Mai e putin. Iesim dupa aia?
- Mie mi-e bine in pat. Nu vi langa mine sa ma incalzesti?
- O clipa. Pana termini tu careul, se termina si meciul.
Corner la poarta oaspetilor. Centrare, cap, gooool! In ultimele secunde.
El se intoarce spre ea. Patul, gol. Priveste mirat. Ea apare in pragul usii. Cu paltonul si caciulita.
- Nu esti gata? Eu m-am "incalzit".
Au iesit. Nu mai are niciunul chef de vorba.

PLICTISITII DE LA MIEZUL NOPTII

6. Viata in pat

Isi petrec viata in pat. Nu, nu e niciunul bolnav. Sau... sunt amandoi! Cand si cand, unul tresare:
- Aoleu! Intarzii la munca.
Nu uita sa iei cand te intorci paine si ceva de mancat.
- Ce?
- Te descurci tu.
***
Galant, el a luat si un ghiveci cu flori.
- Sa mananci tu panselutele!
Se aseaza la masa.
- Cine te-a invatat sa gatesti? Sau esti autodidacta? Nu vezi ca nu sunt fierti cartofii? Si ciorba nu se pune in farfurie intinsa.
Au inceput invectivele. Nici ea nu se lasa. Apoi a rasunat dosul de palma.
Ea s-a refugiat in varful patului. Plange.
Lui i s-a facut mila si a venit sa o mangaie.

S-au impacat.
Patul scartaie alene.

PLICTISITII DE LA MIEZUL NOPTII

5. Carmen Diana

Un cantec si zeita vanatorii. Un fel de 2 in 1. Ma uit in zodiac. E semn dublu. Pentru a folosi un termen la moda, un cliseu care ma scoate din sarite, "asta explica multe"
Cred ca numele i-au fost date de ursitoare. Femeile acelea care prevestesc destinul copilului. La ea nu au gresit deloc. Poate fi o fiinta calda, iubitoare (in exces uneori), un camarad desavarsit (dar un pic cicalitoare - deh! e femeie), insa nu poate spune decat prea rar ce o supara.
Se vede pe chipul ei.
- Ce e cu tine?
- Nimic.
Asta ma inspaimanta, "nimic". Tace si coace. Aduna in ea. Apoi explodeaza. Face razmerita de una singura. (asta am citit-o in "Aventurile lui Hucklebbery Finn" a lui Mark Twain).
Unii incearca sa se calmeze, altii insa...
- Daca ai sti cata bataie am mancat!
Nu se schimba. Nu se va schimba niciodata. Ursitoarele nu s-au inselat.

PLICTISITII DE LA MIEZUL NOPTII

4. Cina romantica

Azi s-au decis pentru o cina romantica. Acasa. Bucatele aburesc pe farfurii. Au aprins si o lumanare. E mai bine asa. Nu se vede faina de pe tricoul lui. Au gatit impreuna. Dupa ce au pus masa, el s-a uitat la "stiri", iar ea s-a dus sa se schimbe. Apare intr-un capot transparent. Dedesupt se ghiceste lenjeria sexy.
Mananca. Se sorb din priviri.
- Esti atat de frumoasa!
- Multumesc.
El se hotareste sa stranga masa.
- Termin imediat. Tu odihneste-te.
A spalat si vasele. Intra in camera. Se aude muzica in surdina. Se avanta spre "cuibusorul de nebunii".
- Ai inchis bine apa?
- Da iubito, dar am uitat sa duc gunoiul!
Se intoarce la masa si isi aprinde o tigara.

PS Tutunul dauneaza grav sanatatii tale si cinelor romantice.

PLICTISITII DE LA MIEZUL NOPTII 3. Din gelozie bre

Azi avem concurs. Cine pe cine a iubit mai mult. Pentru a inlatura suspiciunile legate de impartialitate, s-a recurs la un juriu international.
El se distreaza la bere cu baietii. Ea, in parc, cu fetele. Pe aleea din fata bancii pe care au stat, covor de coji de seminte.
El asculta Parazitii, ea pe Vali Vijelie.
El se uita la meci, ea la "Sclava Isaura"
Pentru a nu fi acuzati ca facem publicitate, ar trebui si o a treia pasiune. Dar nu au copii.
Ei ii place Bianca lui Bote, sau a lui Cristea.
- "Il iubesc pe Cristea, dar nu il uit pe Bote"
- Da. Am citit si eu. Ce frumos!
Ambii lacrimeaza.
Juriul s-a retras sa delibereze.

PS Pentru a se putea constata daca are suficienta gena pentru a o iubi, el a fost de acord sa se supuna testului ADN

Cu maestrii de la orasul.ro (II)

Iesim din Mall. Dureaza. Nu e usor sa aduni peste 100 de oameni. Ultimele poze inainte de a porni iar la drum. Nu sunt reporter "de razboi". Nu am facut poze cosmeliilor tiganesti din zona. Am preferat urmele "vechilor civilizatii grafiti". A urmat "cea mai mare pestera naturala construita de mana omului". Am iesit aproape de "Semanatoarea". Sau fosta. Poze pe deal. Mai mergem putin si ajungem in Politahnica. De aici s-a cam "Spart gasca". Intram la metrou. Fiecare spre casa lui. Vreo 10-20 ne promitem sa ne mai revedem. Cam atat. Ultimul popas. Pizzarie. La o cafea. Ma uit la poze. Cred ca unele au iesit binisor. Mai retusez la prelucrare. S-a racit cafeaua. Gata! La revedere!