nimeni

Am un vis

2012-02-20T00:21:00.007+02:00

Am un vis. Sa pozez un pom pe o cladire. Adica in fata cladirii. Si sa si iasa in evidenta. Priviti poza, cautati pe strazi un pom conturat pe o cladire si spuneti-mi daca mi-a iesit. Pana primesc raspunsul, ma opresc la o cafea.
Mastersul galez de snooker a fost castigat de Ding. 9-6 cu Selby in finala.

PS Frunza, trandafir si un fruct. Nu stiu ce fruct este. Pare mar, dar nu e. (poze din 11 ianuarie)

Serpi vegetali

2012-02-19T04:25:00.004+02:00

Cred ca am facut o multime de incercari pana sa imi iasa aceste crengi. De aproape, de departe (cu zoom), prin marirea la prelucrare. Ce sa fac? Lumina trebuie sa fie scazuta. Nu ca la floarea acoperita de roua. Nici ca la crenguta.

PS Cladirea care m-a inspirat pentru detalii este Arhitectura. (poze din 9-11 ianuarie)

Stii cine sunt eu?

2012-02-18T06:38:00.005+02:00

Un colt de drept. Pardon! Un colt din Facultatea de Drept. Nu stiu ce cauta aici. Eu "sunt specializat in maruntisuri". Roua pe o frunza, o crenguta inmugurita, frunze vestede prin gard... Oare intelegem cat de mult conteaza "maruntisurile"? Intelegem cata dreptate avea Lenon cand spunea ca "viata e ceea ce trece pe langa noi in timp ce ne facem planuri de viitor"?

PS Pe un ciot, un porumbel da o lectie unei vrabiute. "Stii cine sunt eu?" Vrabiuta, needucata, nu intelege. Sau, se preface. "Nu inteleg. Eu ma grabesc sa prind RATA." (poze din 9 ianuarie)

Anul nou chinezesc

2012-02-14T03:13:00.006+02:00

S-a intrat in anul dragonului de Komodo. Sau nu. Insula aia nu e in China. Desi, daca stau si ma gandesc, si japonezii serbeaza acest "An nou". Nu vreau sa credeti ca am ceva cu traditiile chinezesti. Am ceva cu introducerea cu forcepsul a traditiilor din alte culturi. E la moda mancarea chinezeasca. Nu inteleg de ce nu se mananca si sobolani. Sau serpi. De ce nu se adopta mancarea africana? Ce ati spune de o mancarica (doar e la moda exprimarea) de termite? Doar ne-am plictisit de mamaliga cu branza, sarmale...
Acum, ca se apropie dragobetele american, e timpul sa invatam engleza. Eu besel inima... Frumoasa reclama!!! Tu inima cui Sf Valentin? Oricum, mie imi place reclama cu "tu cat timp stai zilnic la..." Nu pot sa zic mai departe. Ar fi tare sa urmeze o reclama la iaurt. Sau salam. Ce ziceti?

PS Pozele le-am facut in ianuarie. Inainte de prima ninsoare. Fara data. Sa nu mai avem reclamatii. Si, fiindca veni vorba, va pup!

Iarna pe ulita

2012-02-13T03:53:00.004+02:00

Pe ulita noastra a venit iarna. Cu zapada pe alei, gheata pe crengile copacilor, derdelus si banala ca... o cioara.
Pe ulita netului pozele intra cam greu. S-a inzapezit netul? De viermi de zapada nu am auzit. Dar, stiti si dumneavoastra ca in lumea celor care se ocupa de virusi informatici nimic nu e imposibil. Daca lipsesti cateva minute, te minunezi. Dar daca lipsesti cateva zile?
Ma deranjeaza aparitia unor comentarii. Apar comentarii cu trimitere la site-uri dubioase. Daca ei se gandesc numai la anumite lucruri, devin obsedati. Ca Freud. Desigur, unii ma vor critica. E parintele psihanalizei! Poate ca nu au citit suficient de atent "feminitatea".
Daca e sa vorbim de psihanaliza, nici urmasul sau nu-mi lasa o parere prea buna. El vorbeste de o "memorie ancestrala". Eu cred ca e vorba de mediul in care ne formam. Daca ne dezvoltam intr-un mediu, "memoria ancestrala" va fi legata de suma relatiilor cu acel mediu. Sunt convins ca doi gemeni crescuti in medii diferite vor avea o "memoria ancestrala" diferita.
Dar, sa nu ne pierdem in dezbateri filozofice. E iarna. Unora le place, altora, nu. Sa ne bucuram de viata asa cum e ea.

PS Pozele si textul dateaza din 5 februarie

Vernisaj

2012-02-12T06:42:00.010+02:00

Ieri am fost la vernisajul expozitiei celor mai bune realizari ale concursului FOTO HAIKU. Lume puhoi. Aparate, care mai de care mai sofisticate. Multe fotografii reusite. Cea mai expresiva mi s-a parut cea pe care am si pozat-o. Nu a luat locul intai, dar nu are importanta. Nu e frumos ce e frumos, frumos e ce imi place mie! Nu? Parca asa se spunea. Nu am ramas dupa ce s-au terminat discursurile. Afara, frig de crapau pietrele. Mi-a fost mie frig? Se poate? Da.

PS Evenimentul a avut loc la Biblioteca Metropolitana (fosta Sadoveanu)

Nu stiu

2012-02-11T08:05:00.002+02:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc sa postez fara poze, am o problema. Lipseste farmecul acela. Lipseste ceva. Pozele mele asteapta ca la coada la casa la supermarket sa fie postate, iar eu, nimic. Amintiri dinainte si dupa caderea zapezii. Amintiri cu pomi, flori, ramuri invelite in gheata, alei, parcuri, strazi...
Candva va veni si momentul lor. Ce spuneti de un peisaj cu zapada in mijlocul primaverii? Dar despre unul cu scaldat acum? Cu scaldat nu am.
Elodel a disparut iar. M-a lasat cu enigma nerezolvata. Eufrosina ma intreaba si azi daca i-am gasit diminutiv. Nu i-am spus, dar cred ca ea e cauza scaderii dramatice a numarului de cititori ai blogului. Ei, si? Cine vrea sa se uite la blogul meu, bine, cine nu... Ce sa fac sa ii aduc cu arcanul pe blog? Eufrosina ma intreaba, dar nu se uita. Daca s-ar uita, ar economisi convorbirile telefonice.
Eu atat am avut de spus pentru azi. Daca aveti vreo idee despre ce sa scriu, compun repede ceva pentru maine. Acum va las ca am ceva treaba.

Postare

2012-02-05T05:36:00.005+02:00

Pentru a nu mai cauta nume, am decis sa scriu simplu, postare. Pana aici, totul e in regula. Acum incepe greul. Ce sa postez?
Ma gandeam la o poveste. Ceva cu zane si cavaleri medievali, cu zmei si cu nu stiu mai ce. Sau nu mai stiu ce. Dar e greu. Sa inventezi o viata pe care nu o stii. Sa gandesti cum gandeau cei de acum cateva sute de ani. Care era scara lor de valori? Ce insemna pentru ei o fapta buna? Dar una rea? Cica printesele plangeau in turnuri in asteptarea lui Fat Frumos. Apoi, venea voinicul si le salva. Asta era cu happy end. Ptiu! M-am molipsit si eu de la americanisme. Asadar, venea voinicul. Obligatoriu. In nici o poveste nu vine sfrijitul. Povestile sunt pe baza de "carte multa nu se cere, prost sa fi, sa ai putere".
Cum ar fi continuarea povestii? Ma gandesc la o printesa rea de gura. Si la un voinic violent. El o batea. Ea, sa nu ramana mai prejos, s-a dus in Japonia sa invete arte martiale. La intoarcere, el o batea pe ea, iar ea il batea pe el. Prin urmare, concurs de cucuie. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Care va sa zica, s-au batut fericiti pana la adanci batraneti.
Cred ca nu v-a placut povestea. Ei, si? Am aflat, studiind arhivele, ca au avut multi copii. Toti erau batausi.

PS Ca sa va mai indulcesc, am sa va pun niste poze ca un fel de felicitari.

Romanul s-a nascut...sofer

2012-02-04T12:27:00.006+02:00

Se spune ca romanul s-a nascut poet. Asta a fost odata. In secolul XXI romanul s-a nascut sofer. A nins. Doi fulg s-au ratacit prin Bucuresti. Soferii au pus repede mana pe maturica, au curatat parbrizele si au iesit. Nu stiu care a fost scopul lor. Or fi vazut zapada alba si s-au gandit ca e momentul unei spalari gratis, sau s-au gandit sa vada ninsoarea la viteza sporita. Posesorii de carnet, insa nu si de masina, si-au sunat vecinii, prietenii, cunoscutii.
- Imprumuta-mi, te rog, masina pana maine.
- Nu am rovinieta la aia pe care nu o folosesc.
- Nu conteaza! Ma olimb prin oras.
Asa ca aseara am facut mai mult de doua ore de la serviciu pana acasa. Soferii, buluc in strada, nu tin seama de nici un fel de regula. Caroiajele cu "nu bloca intersectia" nu se vad, nu ii intereseaza nici stopurile, nu ai loc sa arunci un pieton pe trecere... O nebunie totala.
Ma uit prin pozele de acum o luna. Gasesc ceva din 12 ianuarie a.c.
In ziua aceea aveam un chef nebun sa fac poze! Mi-am murdarit de noroi pantalonii (in genunchi), m-am luptat cu o crenguta de brad pentru un loc pe o banca (a castigat ea), era sa cad de pe un gard numai si numai pentru a poza doua frunze vestede...
Waw! Am reusit sa incarc pozele!

PS Sper ca pozele mi-au iesit. Daca nu, nu-i nimic. Mie imi plac, asa ca le postez.

Retragerea

2012-01-29T13:17:00.000+02:00

Am fost si la cafea. E timpul sa ne retragem pe la casele noastre. Citesc comentariile la postare.
- Ia auzi ce zice lumea! Cica sa caut un diminutiv la Eufrosina.
- Cauta, ce alta treaba ai?
- Dar tie, asa, cum ti se zice?
- Doamna Extrovertescu.
- Hai mai, tu ma minti!
- Se poate? Tocmai pe tine!
- Acum razi de mine!
- Nu. Asa mi se zice.
- Dar el cum iti spune?
- Strumfulet mic.
- Asta de unde vine?
- Euf, elf, strumf...
- Nu te intreb cum il chiama ca iar starnim un potop de intrebari.
- Daca nu intrebi, nu-ti raspund. Dar tie cum ti se zice? Sterisor?
- Nu. Stii ca lumea imi spune Mihai.
- Atunci spune-mi si mie... Nu stiu. Cauta un nume care ti-ar placea.
- Buna idee! Cer parerea cititorilor.
- Sa ma suni si sa-mi spui ce nume ti-au iesit. Mai multe. Sa aleg eu.
- OK

A luat autobuzul. Am ramas cu dilema. Sa va intreb ce nume i-ati da?

La o cafea

2012-01-29T06:40:00.000+02:00

Ieri m-am intalnit cu Eufrosina. Am profitat de ocazie sa o invit la un ceai. M-a refuzat categoric.
- Nu beau ceai decat de la Boc. Pe centura.
- Ce cauti pe centura?
- Cum? Nu ai auzit ca s-a inzapezit?
- Atunci revenim la binecunoscuta cafea?
- Desigur! Stii ca-mi place sa stau la barfa.
Am inceput cautarile. Ambii suntem chitrosi. Ne sta in gat cafeaua de 10 lei, iar aia de la automat, de un leu, nu avem unde sa o bem. Ca doar nu o sa stam la o masa la varice in vajul de afara. Intr-un final, apoteotic, am gasit ceva mai ieftin. Eram inghetati bocna.
- Hai, spune tot!
- Stai sa-mi trag sufletul.
Isi puse mainile pe ceasca fierbinte si se apleca.
- Vezi sa nu-ti cada rimelul in cafea.
- Stii ce? Lasa ca e mai buna cu rimel decat cu mustata.
Ne-am pus pe barfa. Ce am mai facut, ce mai stim despre fostii colegi, despre vreme si despre stirile mondene.
Ne alesesem un loc strategic, langa geam. Afara ningea feeric. Cativa oameni dadeau zapada pe care vantul o aducea la loc. Un jeepan isi face loc sa parcheze pe trotuar. Oamenii e la dezapezire fac temenele. Din masina coboara un burtos. Agita cheile de la masina.
- Ma, voi nu vedeti ca nu dati bine la lopata?
Se apuca sa le dea indicatii. Despre tehnica datului la lopata (cum trebuie tinuta, despre unghiul de atac etc). Oamenii asculta nauci.
- Nu plecati acasa pana nu e totul Luna! Ati inteles?
Oamenii mormaie ceva. Seful intra tantos in magazinul de langa cafenea. Nu-l mai vedem, dar auzim cum tipa la vanzatoare.
- Daca oamenii sunt la zapada, tu stai? Astea sunt rafturi aranjate? Cum sa vina clientul in brambureala asta? Va dau salariile cand o fi vanzare! Si vanzare nu e daca va bateti joc!

Intalnire de gradul III (2)

2012-01-28T04:23:00.000+02:00

Lasasem discutia la "banul gramada".
- Imi pare rau, dar spune mai departe ca m-ai facut curios.
- Nu mai aveam carbune medicinal, asa ca am dat cu negru de ochi.
- Serios? Folosesti creionul de ochi?
- Ha, ha! Stai sa vezi. Cand ma uit la microscop, bacteriile imi faceau cu ochiul.
- Era un bacteriu. Daca era bacterie, clipea des.
- M-am uitat pe "Gogule", sau cum ii zice primarele care este. Ce sa vezi!? Timpul de injumatatire a papadiei e diferit de cel de divizare al bacteriilor.
- Asadar, misterul ramane! Ia spune, ce mai zice Coana Lina?
- Nu stiu nimic. N-am mai vazut-o. Sa nu i se fi intamplat ceva.
- Mergem sa o vizitam? Ca doar nu s-o fi mutat la Rosia Montana. Doar sa munceasca.
- Nu cred. Nu am vazut-o la televizor.
- Poate nu au intrat reporterii la bucatarie.
- Ei! Si tu! Se luau dupa miros. Tu poti sa-i rezisti?
- Hai ca am dat-o pe reclame! Spune ce ai mai facut cu caramida.
- Nimic. Schimb tactica.
-Serios? La ce te-ai gandit?
- Lasa ca iti spun altadata. Vine clienta care lasa bacsis tare! Sa traiesti!
Salut. Mai vorbim.
A deschis portiera din spate si s-a aplecat serios. Ma gandeam sa nu il loveasca sciatica. Clienta a zambit suav, el a inchis portiera in urma ei, s-a urcat la volan si a demarat. In tromba.
Am cazut pe ganduri. Ce o mai face Coana Lina? Ma gandesc la bunatatile pe care le face. Mi-e dor de ele, desi eu ar cam trebui sa mai slabesc.

Nu e basm, dar e un inceput.

Intalnire de gradul III

2012-01-27T21:13:00.000+02:00

Vorbeam de Elodel si lupul ma opreste pe strada.
- Sa traiesti! Ce mai faci?
- Alerg ca disperatul. Tu?
- Am o enigma grozava! Nu-i dau de cap, dar nu ma las!
- Bravo! Spune.
- Ma vad cu Vuvuzel. Imi spune de o cladire veche de o suta de ani. Ma duc s-o vad. Stii ca eu sunt curios din fire ca o femeie. M-am dus la fata locului. Cladirea nu pare de o suta de ani.
- Si unde e misterul?
- Stai sa-ti zic una tare. Stii ca femeia nu inseala?
- Da? Care e poanta?
- Compara. Ei, ce zici?
- Bine. Treci la enigma.
- Nu razi? Nu e tare?
- Ba da, dar lasa acum.
- M-am gandit ca am inteles gresit. Poate e de la capatul celalalt al strazii. Acolo erao cladire proaspat demolata. "Asta trebuie sa fie!" mi-am zis si am insfacat o bucata de caramida. Am pus-o in portbagaj. Sa o duc acasa si sa o datez cu carbon.
- Ai carbon radioactiv?
- Ei, as! Lasa ca vad cu carbune medicinal. D-ala pentru gaze la stomac.
- Nu ai gasit si tu o caramida sanatoasa?
- E buna! Am sa tin minte poanta. Sa le-o spun si la clienti.
- Merge, merge treaba?
- Asa si asa. Daca au inchis drumurile, nu mai am cursele afara care aduc banul gramada.

Discutia e mai lunga, dar va spun continuarea in postarea urmatoare.

Fara poze

2012-01-27T07:25:00.002+02:00

Va spuneam de o poezie mai veche. Nu o gasesc nici eu in postarile mele.

NINGE

Ninge. Unde îmi e Muza
Unde îmi e calauza?
M-am lipit de geam, în casa
Si-astept Muza mladioasa

Intr-un vers sa ma inspire
Intr-o dulce amagire
Despre-un fulg de nea, usor
Ce coboara dintr-un nor

Nu coboara. Uite-l ! Suie
Se opreste. Zboara. Nu e !
Un-se duce? Ametesc
Fulg de nea, eu te iubesc

Ochii parca-mi scânteiaza
Stau la geam mereu. Viseaza
Ce-o fi ? Nu suntem copii !
Mai stii ?!

Daca tot veni vorba de poezii, ce ar fi sa mai postez cateva. Am avut o perioada in care versificam. Nu stiu daca pot fi numite poezii. Am participat (prin 2005 la un concurs. Bineinteles ca nu am castigat. Juriul nu a considerat ca ar fi ceva remarcabil in ele. Atunci eram trist. Si suparat. Acum mi-a trecut. Stiu ca avea dreptate.

RANDURI

Rânduri, rânduri, scrise iute
Despre gânduri ne-ncepute
Sus la râu, privigetoarea
Cânta si asteapta vara
Si un susur de izvor
Pe al ierbii lin covor
Rânduri, rânduri, scrise iute
Despre gânduri ne-ncepute.

RELAXARE

Se-ntuneca, un licurici
Pe cer rasare-acum
Miresme intra pe feresti
Ma-mbat-al lor parfum

Aici, mai aproape de cer
Strada nu ma-mpresoara
Pare un murmur efemer
Cu gust de scortisoara

Si Luna mi-a batut in geam
Sa-mi spuna “Buna seara”
Sa scriu un rand, sa scriu un basm
Sau sa ascult chitara ?

SOCIAL

Abis. Prabusire adanca
Pare un gand neterminat
Ce nicaieri n-o sa ajunga
Nimic nu e adevarat

Fictiuni. Sperante si himere
In universuri paralele
Chiar si in clipa de placere
Ai presimtiri rele

Cand cercul se inchide-n timp
Ai vrea sa strigi si nu se poate
In inima s-a-nfipt un ghimp
In jur e doar singuratate.

SOMN USOR

Intr-un susur de izvor
In adancul vailor
Inserarea se arata
Peste cerul fara pata

Stelele clipesc usor
Sa adoarm-un puisor

Frunzele fosnesc timid
Florile incet se-nchid
Pasarile au tacut
Cant de greier a-nceput

Sa adoarm-un puisor
Somn usor.

AM UN VIS

As vrea sa fiu celebru
Si lumea de pe strada
Sa se opreasca-n loc
Sa vina sa ma vada.

Spalatorese-n cor:
“Uitati-l pe poet !”
Si betvii sa strige:
“Faci cinste, Alfabet ?”

Un tânar desirat
Sa-mi cear-o poezie
Pentru a lui iubita
Din colt, la florarie.

O juna visatoare
Sa vina cu o carte
Sa-i dau autograf.
De asta-as avea parte !

Mai vreau sa fiu celebru ?
Si lumea de pe strada…

AMAGIRI

Sa ma zbenguiesc cu Muza
S-o provoc, s-o ametesc
Sa nu stie niciodata
O doresc, nu o doresc.

Vreau sa scriu, sau doar ma joc
As avea ceva sa spun
Sau vreau doar sa o provoc
S-o opresc din al ei drum ?

O lucire , fulgerare
Vrea, precis, acum sa-i spun
S-asculte a mea chemare
Sau sa îsi vada de drum ?

Am privit-o cu repros
Si i-am spus: “Daca vrei, pleaca !”
Mi-a raspuns ca-s ticalos
Ma mai iart-o data.

CASA INGERILOR

Ingeri albi si îngeri negrii
Se aduna-n asta seara
Sa colinde-ntreaga casa
Intr-un cântec de chitara.

Sa zdrobeasca sub picioare
Tot ce-n cale-or întâlni
Temeri, vise si speranta
Pân’ la zi nu s-or opri.

Zborul noptii, fâlfâind
S-o-ncheia spre rasarit
Se-nvârteste patefonul
Iaras l-ai uitat pornit.

Ordinea de zi

2012-01-26T19:02:00.003+02:00

Programarea postarilor a fost data peste cap de ninsoarea din ultimele zile. Stiu, unii sunt suparati ca e frig, pe altii ii deranjeaza viscolul, dar zapada este extraordinara. Unii spun ca ar fi o vreme "sa nu dai un caine afara din casa", dar ati vazut ce frumos se joaca in zapada?

PS Am o poezioara intr-o postare mai veche. Poezia se numeste "Ninge" si am scris-o acum cativa ani. Nu ma dezic de ea. Dar nici poze nu pot sa mai incarc!!! Calculatorul asta ma scoate din sarite!!!

A nins

2012-01-26T06:02:00.002+02:00

Daca tot a nins, mi-am luat aparatul si am iesit. Sa vedeti ce mi-a iesit. OK. Mi-a iesit ceva, dar nu prea mult. Ningea, era innourat, aveam treaba... Mai rau este ca mi-a nins si pe aparat. Un fulg dusmanos mi-a cazut pe lentila aparatului. Si, dupa cum stiti, o fotografie reprezinta lumina intrata prin lentila. Cum eram ud pana la piele, nu am avut cu ce sa sterg lentila. Mai rau este ca nu puteam sa sterg nici aparatul. Asa ca am fost obligat sa renunt. Gata cu vaicareala!

PS Va dati seama ca vaicareala se leaga de o vorba foarte veche: "Cele mai frumoase fotografii sunt cele pe care nu am apucat sa le fac!"

Copacul

2012-01-25T04:04:00.003+02:00

Trebuie sa recunosc, aparatul meu nu poate sa faca poze noaptea. Sau poate. Daca folosesc un trepied. Problema mea este ca un trepied e muuuult mai scump decat aparatul in sine. Asadar, dilema. Sau...trilema! Ce spuneti de instantanee de noapte? Va dati seama ce tare ar fi? Imi amintesc de o poza mai veche. Foisorul de foc si urmele stopurilor masinilor ce s-au pierdut in noapte. Incep sa fiu sigur ca aceea a fost o eroare!

PS Si pentru ca trebuia sa introduc in postare si o poza reusita, un copac. Singur si desfrunzit in parcul adormit. Waw! Mi-a iesit cu rima!

Dupa sarbatori

2012-01-24T06:54:00.004+02:00

Ma obisnuisem, in urma cu ceva ani, sa ies dupa sarbatori si sa vad dezastrul lasat in urma. Anul acesta situatia e alta. Firmele de curatenie au strans mizeria foarte repede. Au ramas doar ici si colo urme vagi. Armate de lucratori definitiveaza situatia. Asadar, am ratat ocazia de a face poze care sa aminteasca de "petrecerea din strada". A ratat si "concurenta". Uff! Ce aparat are! Si se pare ca stie si sa il utilizeze! Ma roade invidia!

PS Ramai sanatoasa cocoana/ Ca-mi iau geamantanul si plec. Plec pentru cateva zile (pana repar Windowsul).

Oameni de zapada

2012-01-23T07:42:00.006+02:00

Dupa cum ati observat, pomi, frunze, banci, alei. Cred ca un om de zapada e ceva de neinchipuit. Cum a aparut in pozele mele? Mai ales ca nu e calare pe matura. Adica nu e ruda cu Melisa ori Vanesa. Asadar, ce cauta el aici?

PS Eram in perioada aceea de inceput de an in care inertia impiedica renuntarea la ceea ce am fi vrut sa fie sarbatori de iarna. Lipseste o poza. Nu a vrut sa o incarce. Nu stiu de ce.

Lumini si umbre

2012-01-22T06:26:00.002+02:00

Final de 2011. Am fost in parc. Seara. Vreau sa pozez luminile sarbatorilor. Peste tot, lumini. Care mai de care mai sofisticate. O lume feerica. Feerie de lumini. In schimb, oamenii parca merg la o procesiune. Sarbatori?
Dimineata, dupa sarbatori, un pahar de cafea abandonat. Ce conteaza ca la cativa metri troneaza cosul de gunoi? Foloseste la ceva? Ce e ala?

PS Va trece timpul sarbatorilor de fatada? Vom reusi sa gasim in noi resortul revenirii la normalitate?

Snooker

2012-01-21T06:08:00.001+02:00

Se joaca Mastersul de la Londra. Al treilea turneu ca importanta dupa Campionatul Mondial si cel al Regatului Unit. In prima semifinala Trump il intalneste pe australianul Robertson, iar in a doua Higghins e favorit in intalnirea cu englezul Murphy.
Primul "soc" a fost in sferturi. Tramp l-a invins pe Ronnie cu 6-2. Sever, dar meritat. Judd a trimis orice bila in buzunar. Forma de zile mari. Greu de spus ca ar fi fost vreo surpriza in acest turneu. Participa primii 16 mondiali. Orice rezultat este posibil. Nerecomandabil de jucat la pariuri.

PS Imi pare rau, dar fiind inceput de an, nu am decat poze vestede!

Anul nou

2012-01-20T06:16:00.001+02:00

Aproape ultimele poze de anul trecut. S-a dus anul. In urma lasa nostalgii. Si sperante. Waw! Intotdeauna ne gandim ca anul care vine ne va aduce. Nu stim ce, dar va aduce. Stam la gura caloriferului si visam. Mirosul de cetina a fost inlocuit de cel de plastic. Pe alocuri, ars. Am uitat ca artificiile se incing. Iar plasticul, nu rezista!

PS In mod real, vorbesc la un prezent trecut de ceva timp. Avem o postare defazata cu mai mult de jumatate de luna. Nu e un An Nou pe stil vechi, ci excesiv de vechi! Si de un brad pe stil prea nou. Artificial de nou (cu renii lui cu tot).

Cladiri

2012-01-19T03:41:00.001+02:00

Bucurestii au maidane. Dar si cladiri. Mai noi, mai vechi, vazute in baltoace... Si copacei aliniati. Doamne! Cat talent am! Trebuie sa ma laud. Cred ca ar trebui sa scriu si un curs foto. Tehnici de incadrare. Cum si unde. Dar, mai ales, ce incadrezi. Pozele ar fi perfecte la "asa nu!"

Relaxare

2012-01-18T06:42:00.004+02:00

O secunda. Un moment de relaxare. O pauza a timpului. Banca, lac, Biblioteca si ruine. Aici timpul s-a oprit. Se cauta un dezvoltator. E unul dintre maidanele Bucurestilor. Asa a fost mereu. Bucurestii au fost construiti in jurul maidanelor. Centrale sau nu. Cred ca maidanele, au fost, sunt si vor fi mereu. Isi vor schimba locul, dar vor fi.

Poteci si frunze

2012-01-17T16:39:00.002+02:00

Daca pozele precedente erau din noiembrie (si un pic de decembrie), acum am ajuns la mijlocul lui decembrie. Adica in ajunul sarbatorilor. Linia de ochire am pus-o pe frunze si poteci. Un copac lipsa, stropi de ploaie pe frunze...
Poteci ce nu duc nicaieri. Sau duc. Dar ce conteaza? Neplacut este cand stii unde duce drumul. Stii unde se termina si ca da in cotidianul plictisitor...
Si frunze vestejite. Frunze alungate de vantul taios.

PS Text scris la inceputul lunii ianuarie.

2012-01-13T06:04:00.006+02:00

Aseara, la Camera de Comert, a avut loc vernisajul "Salonului artistilor fotografi din Bucuresti". Lume, puhoi. Fotografii, asisderea. Multe, foarte interesante.
Discursurile au fost si ele foarte interesante. De retinut ca s-a vorbit si de spatii. "Trebuie sa existe un loc in care sa se intalneasca din cand in cand membrii cercului" Ma gandesc la intalniri in parc. Desi e periculos. Va dati seama ca s-ar infiinta si "inchiriere parc"?
Asta a fost tot. Sau nu. A urmat "imbuibarea". "Profesionistii vernisajelor", mai ales cei care nu au facut o poza in viata lor, s-au repezit la pateuri si apa minerala. Am simtit nevoia sa ma retrag. N-as vrea sa fiu confundat ci "flamanzii".

Dupa Boboteaza

2012-01-12T06:56:00.002+02:00

A trecut si ploaia Bobotezei! Parca era gerul, dar ce conteaza. Batranii satului spun ca nu-si aduc aminte. Au altzeimer. Eu cred ca a fost furtuna solara. Prea a fost puternica. Si apoi, am citit eu undeva ca anul acesta, sau anul viitor, sau cine stie cand vor fi explozii solare. Cica o sa fie furtuni. Magnetice. Sau nu. Bate vantul pomu'n dunga si panoul publicitar pe masini il culca.

PS Astea le-am scris pe 7 ianuarie. Pozele sunt mai vechi.

Deocamdata nu mai postez!

2011-12-11T15:35:00.002+02:00

M-am saturat de reprosuri de genul: "Numai oamenii vanitosi isi fac blog", "Scrii de rau despre mine!", "De ce cu x ai ce vorbi, iar cu mine, nu?", "Nu ma intereseaza, (dar nu ma pot abtine sa nu ma uit pe blogul tau)". Ba reprosul cel mai grav este ca ii urasc. Eu nu urasc pe nimeni. Incerc, si de cele mai multe ori reusesc, sa-i inteleg pe cei din jur. Ei insa, iau totul personal, rastalmacesc, nu stiu cum sa faca sa te raneasca prin tot ce spun sau fac. Gata! Pauza! Nu stiu cat de lunga, dar lunga tare! Pentru ca nu stiu cand revin, va urez de pe acum "Sarbatori fericite!" si "Un An Nou Fericit!"

PS Urarile sunt pe bune, fara conotatii. Nu mai cautati nod in papura. Daca am scapat greseli la scris, va rog sa ma scuzati!

Snooker. Campionatul Regatului Unit

2011-12-11T03:38:00.002+02:00

Suntem inaintea marii finale.
In partea superioara a Tabloului principal s-a consemnat o singura surpriza: eliminarea Campionului Mondial si castigatorul editiei precedente a Campionatului Regatului Unit, John Higgins, de catre prietenul si partenerul sau de antrenament Stephen Maguire. Eliminarea lui Ronnie O'Sullivan nu poate fi considerata o surpriza avand in vedere valoarea adversarului sau. Prima semifinala (Trump-Robertson) a decis: Judd Trump
In partea inferioara insa, surprizele s-au tinut lant. Dupa iesirea din primul tur al lui Stephen Lee si a lui Stuart Bingham, in turul doi au urmat Mark Williams si Mark Selby. Iar ca lista sa fie completa. in sferturi a iesit si Shaun Murphy. Asadar, o semifinala inedita: Mark Allen contra Ricky Walden. Castig de cauza a avut Mark Allen. Finala la a sasea incercare! In cariera mai jucase cinci semifinale, dar fara rezultat.
Asadar, finala intre stangaci: Trump - Allen

PS Anul care vine se anunta un an inbelsugat. Asadar, ma pregatesc!

Ura, invidia...

2011-12-10T02:48:00.003+02:00

Ati observat ca uram unii oameni pentru ca nu au inteles ceea ce le-am transmis? Nu ne intrebam niciodata daca ne-am facut intelesi.
Mai interesant este sentimentul de invidie. Cand un friguros trebuie sa mearga pe jos spre casa printre troiene se gandeste ce bine ar fi sa traiasca in Africa. Face abstractie de serpi, lei, hiene.
Un scenariu apocaliptic prevede ca, in urma exploziilor solare, este posibil sa cada alimentarea cu curent electric. Reparatiile ar putea dura cativa ani. Va dati seama de dimensiunea dezastrului? Toata mancarea din frigider se strica. Sa nu uitam ca si magazinele, depozitele si fabricile au frigidere. Inchipuiti-va o batranica ce locuieste la etajul 30 al unui "zgaraie nori". Hidroforul, nefunctionand, nu mai aduce apa in casele noastre. Ce cozi la fantanile din curtile caselor din zona!
Undeva, intr-un sat neelectrificat, un taran aseaza cu furca fanul in capite. Pentru el nimic nu s-a schimbat. Doar drumul la oras a devenit inutil.

Podul

2011-12-09T06:19:00.004+02:00

Am trecut prin parc. Un sobor de porumbei (ati observat ca nu mai circula cioc in cioc, cate doi?) a fost intrerupt din ingurgitarea frimiturilor de o haita de vrabiute, Vrabiutele, galagioase ca orice pasarici, au fost atacate de porumbei intr-o actiune concertata. Observati ca au si dirijor. Nu am poza cu Apolodor din Damasc, gimnastul care face podul. Am numai actiunea sa. Dupa cum vedeti, inceputul de iarna arata a tristete de final de toamna. Florile plang cu lacrimi amare. Frunzele fosnesc jalnic, iar eu inchei plimbarea aici pentru ca trebuie sa ajung la doamna doctor.

Biserici

2011-12-08T04:10:00.003+02:00

Bisericile ortodoxe romanesti sunt mici. Din lemn. Turle inalte intalnim la bisericile din Maramures. Romanul se roaga intr-un loc plin de intimitate. El nu are tendinta catolica spre maretie. Nici chiar in fata Domnului. Prima biserica avand tendinta spre catedrala a aparut in Bucuresti abia in a doua jumatate a secolului XIX. Dupa planurile unui arhitect catalan. Bisericile bucurestene au fost construite, pana in 1700, din lemn. Din pacate, lemnul arde. De aceea, incepand cu Biserica Bucur Ciobanul, bisericile incep sa fie construite din caramida. (Nu vreau sa intelegeti ca prima biserica la care s-a folosit caramida ar fi aceasta. Este un simbol. E vorba de legenda intemeierii orasului.) Ele aduc raceala caramizii ca o indepartare de Dumnezeu.
Imi amintesc o poveste a lui Dan Puric. Un avion in furtuna. Toata lumea este agitata. Pe scaunul sau, o batranica sta senina.
- Nu va e frica maicuta?
- Mi-am facut rugaciunea. Nu insist.
Povestea este cutremuratoare. Romanul isi spune pasul, dar nu insista. Nu vrea sa-L "agaseze".
A inceput construirea Catedralei Mantuirii Neamului. Ideea nu e noua, dar nu e in spiritul credintei romanesti. Romanul isi doreste o legatura intima cu Dumnezeu.

Campionatul Regatului Unit de snooker

2011-12-07T05:17:00.002+02:00

S-a terminat primul tur al Campionatului Regatului Unit de snooker. Meciuri interesante. Din pacate in primul tur s-au intalnit Ronnie si Steve Davis. Davis, care e de varsta mea, nu a facut fata "rachetei". Ronnie e un mare talent. Este probabil cel mai iubit jucator de snooker dupa Steve Davis si Jimmi White. Din pacate e cam delasator. O recunoaste chiar el. Ne spune ca isi da seama ca nu a realizat rezultate pe masura talentului sau. Acum, la 36 de ani, incearca sa se trezeasca.
Judd Trump, un mare talent al noii generatii, a avut meci greu cu Dominic Dale. Intr-un fel si-a facut singur meciul greu. Dale e un "plezirist" care joaca profesionist. La un moment dat era cam multa miscare in sala (reveneau spectatorii de la masa cealalta, meciul Mark Allen - Adrian GunnellIar. A refuzat sa joace pana s-a refacut liniste in sala. Trump a pacatuit prin convingerea ca "merge orice".
Din pacate Eurosportul nu prea are timp de snooker. Primele tururi sunt tratate cu destula indiferenta. O cauza ar putea fi aparitia (pe net) a Eurosport player. Cu abonament. Lasa ca prostii platesc!
In optimi Trump a trecut de Ronnie in joc decisiv.

PS A aparut tacul care nu are nevoie de creta. Ce snooker e ala la care nu te uiti la masa de joc fara sa te joci cu creta pe tac?

La dezorientare profesionala

2011-12-06T01:55:00.004+02:00

In vremea in care se regulariza Dambovita, in locul hanului Serban Voda s-a ridicat cladirea veche a Bancii Nationale (partea dinspre str Lipscani). Sa va spun ca a fost ridicata dupa planurile arh Galleron si Bernard asistati de... Gasiti o placuta pe str Carada.
Carada a fost primul Guvernator al BNR. Pe vremuri avea si o statuie pe colt. Statuia nu mai este.
In perioada celui de-al doilea Razboi Mondial s-a ridicat corpul cel nou dupa planurile arh Radu Dudescu si Ion Davidescu.
Daca tot am trecut prin zona, am mai pozat Palatul Sutu (Muzeul de istorie al Bucurestilor - 1833-1835), un miting in fata Ministerului Agriculturii (arh Louis Blanc), Palatul Socec (cel "nou", cunoscut ca Magazinul Victoria), Palatul Postelor (Muzeul National de Istorie a Romaniei, sau de istorie nationala, oricum, national sa fie), podul peste Dambovita de la Piata Natiunilor Unite si multe altele. Nu le postez pe toate pentru ca unele nu mi se par deloc reusite.
In ziua aceea ma duceam la Centrul de Informare si Consiliere privind Cariera. M-am dus sa ma pregatesc pentru a invata o noua meserie. Adica sa ma "loghez" la noua ordine de pe piata muncii. Deocamdata dau niste teste de aptitudini. Nu se poate sa nu am aptitudini pentru ceva. Sau, cine stie...
Sper sa nu citeasca postarea doamnele de la centrul de consiliere!

PS La multi ani tuturor celor care se numesc Nicolae sau Nicoleta!

In gospodarie

2011-12-05T06:52:00.003+02:00

Ce bine e sa ai doua televizoare. El, in sufragerie, da cu aspiratorul si se uita la meci. Ea, in bucatarie, se uita la "Sclava Isaura".
A dat gol Liverpool. A oprit aspiratorul sa vada reluarea.
- Sigur, eu ma chinuiesc in bucatarie, iar tu stai si te uiti la meci!
Continuarea dialogului nu are loc in povestea mea.
Au decis sa schimbe rolurile. Ca in reclama aia pentru niste linii aeriane.
La al doilea gol pe tocator erau doua feluri de ceapa taiata. Lumea se poate insela crezand ca el plange pentru ca a agalat Bolton.
Morcovul l-a ras pe razatoarea mare. Razatoarea aia model vechi. Numai eu o stiu din anii '60. La fel si rasnita "turceasca". Nu turceasca de la Istambul din anii '90. La troc cu rulmentii. Mai veche. Turcii o foloseau la cafeaua la nisip. Noi o utilizam la piper. (Ieri am baut o cafea iute. Nu am baut-o repede. Era iute pentru ca cineva incurcase rasnitele.) Tot vechi e si facaletul. (Utilizat si in serile in care nu a adormit pana s-a intors el de la carciuma.) El a facut si o foaie de placinta. Nu face placinte, face drob.
Ea plange. Cu carpa de praf in mana. Plange si Isaura. El o gaseste cu carpa de praf asemeni unui stegulet la manifestatie.
- Ti-a intrat praf in ochi?
Trece urgent spre camera in care fiecare intra singur.

Deviere de la program

2011-12-04T03:42:00.001+02:00

Azi avem program. Cum termin serviciul trebuie sa ajung acasa. Treburi gospodaresti.
- Sile, hai la o bere!
- Nu pot. Azi am treaba.
- Lasa ba ca nu au intrat zilele in sac. Si apoi, o bere o dam pe gat in 10 minute.
- Unde mergem?
- La "Magarul Tavalit".
- Daca vine si Alecu, nu ne oprim noi la o bere!
- Nu vine. Are treaba.
- Bine.
Alecu a ajuns cu 5 minute dupa noi. Are putin timp pana vine microbuzul. Una mica.
-Asta e vreme de bere?
Microbuzul a trecut. Urmatorul e peste o ora.
- Lasa ba, mai am timp de una. Hai, doua.
Am ajuns acasa la miezul noptii. Greu a fost pana am nimerit cheia in usa. Dupa aceea, broasca am nimerit-o mai usor.

Plimbare

2011-12-03T03:42:00.004+02:00

Ce frumoase sunt plimbarile in doi! Toti ne amintim plimbarile sub clar de luna. Chiar daca avem un peisaj cu blocuri, cu bulevarde aglomerate, cu masini, cu soferi nervosi. Cand spun sofer nervos, spun suficient. Hartia si blogul nu suporta cuvintele care se spun. Dar, oricum, toate acestea nu au importanta. Plimbarile sub clar de luna fac abstractie de toate lucrurile acestea. O atingere de mana, o tresarire, fiorii care te strabat.
A trecut timpul. Hotaram sa iesim. Este posibil urmatorul scenariu:
- Altadata ma tineai de mana! Acum...
- Scuze! Vreau sa fac poze. Nu pot sa le fac cu o singura mana.
- Sigur! Poate te plictisesc. Sa ma intorc acasa?
Un sofer te claxoneaza.
- Daca tu mergi pe trotuar, o sa merg eu pe carosabil!

Cumparaturi

2011-12-02T18:04:00.004+02:00

La magazin te duci cu lista. Nenorocirea pentru un barbat incepe atunci cand merge insotit. Ti-ai luat sacosele si lista. Dai sa iesi.
- Stai ca vin si eu!
- Lasa ca ma descurc.
- Poate mai gasim ceva.
- Exact de asta ma temeam!
- Nu, ca trebuie sa ne intoarcem repede. Se trezeste ala mic si trebuie sa-i dau sa manance si sa-l schimb.
Sau invers. Nu mai are importanta. Incepe calvarul. Si pentru tine si pentru ala mic. Sa va mai spun ca ala mic plange si are scutecele ude fleasca atunci cand te intorci? Si inca in fuga. Gata sa te calce masina.
- Aoleu! Sa stii ca s-a trezit! O iau eu inainte.
Iti lasa sacosele si fuge. Peste cateva secunde fugi si tu. Iti amintesti ca a uitat sa-si ia cheia. Nici in scara nu poate intra, dar in casa?
In scara a intrat. Pentru a fi treaba treaba, a luat si liftul. Astepti. Daca stai la ultimul etaj... Te asteapta nervoasa.
- Nu puteai sa-ti amintesti mai repede?
Ai ajuns, ati intrat si totul s-a terminat cu bine. Oare?
- Unde ai pus borcanele? Nu ai reusit nici pana acum sa tii minte sa nu le pui langa pungile de malai si orez? Si ti-am mai zis sa nu pui pastele...
Finalul e apoteotic:
- Ca m-a facut mama fara noroc! Toate le faci pe dos! Alti barbati...

Prin parc

2011-12-02T03:09:00.004+02:00

Tocmai se ridicase ceata. Parcul se pregateste de iernat. Pe banci se odihnesc ultimele frunze. Batrane si bolnave. O stancuta timida se ascunde dupa un tufis, cineva a dat cu bata in balta...

PS Ieri a fost Ziua Nationala. Cu intarziere... LA MULTI ANI ROMANIA!!!

Moara Assan

2011-12-01T04:53:00.003+02:00

"Pe vremea lui Burebista, Mircea conducea Dacia" spune Oreste. Asta sa fi fost? Eu sunt aici sa pozez ruinele morii Assan. O moara cu aburi aparuta in Bucuresti in 1853. Si o frunza rastignita.

Brumar

2011-11-30T14:00:00.004+02:00

Daca tot e sfarsit de brumar, sa va arat niste poze cu bruma din parc.

PS La multi ani tuturor Andreilor si Andreelor!

O plimbare

2011-11-30T07:09:00.002+02:00

Intru pe strada V Alecsandri. La numarul 18 este casa in care a locuit Eugeniu Buchman, secretarul particular al regelui Carol I. Alaturi e o cladire foarte interesanta. Pare o casa de munte. Este Muzeul Storck, o casa construita de Frederic (Fritz) Storck, fiul sculptorului Karl Storck, împreuna cu sotia lui, pictorita Cecilia Cutescu-Storck, dupa planurile arh Alexandre Clavel.
Trec de biserica Visarion, de ruinele casei Solacolu, construita de arh I D Berindey si ies in bd Lascar Catargiu. Aici, la numarul 12, este casa in care a locuit Dinu Lipatti, ridicata în 1906 dupa planurile arh Petre Antonescu, în stil Art Nouveau.
Ma intorc inspre Piata Romana. Numele pietei vine de la fostul nume al strazii Eminescu (se numea str Romana) pe coltul dintre Bd Lascar Catargiu si str Caderea Bastiliei (fosta Cometa), un alt monument istoric: Casa Gh Petrascu - arh Spiridon Ceganeanu, in stil neoromanesc. Ornamente ceramice, iar interioarele sunt pictate de Gh Petrascu.
Traversez bd pentru o ultima fotografie: Palatul Bratianu construit pentru un oarecare Carlova in 1896 (V Carlova traise cu 70 de ani inainte!) este cumparat de copiii generalului Bratianu. Intre 1921 si 1950 a locuit aici Constantin (Bebe) Bratianu, fost ministru si deputat liberal (ne spune placa de pe Palat).

12 scaune

2011-11-29T18:02:00.003+02:00

Britanicii au un umor aparte. Sa luam cazul snookerului. Cand o bila se opreste pentru o secunda inainte sa intre in buzunar, se spune ca s-a sters pe picioare. Daca bila a fost trimisa de Roonie O'Sullivan, un spectator striga:
- Sa nu cumva sa indraznesti!
Jerome K Jerome spunea ca George dormea la o institutie de la 9 la 5, in afara de sambata cand dormea de la 9 la 1, apoi venea portarul sa inchida birourile.
Scaunele sunt din pozele mele si nu au nici o legatura cu Maresalul Nobilimii. Ilf si Petrov erau rusi si ne povesteau aventurile Marelui Maestru al combinatiilor, Ostrap Bender.
Pe plaiuri dambovitene, umoristul national e Nenea Iancu, cel al carui bunic a venit in suita lui Caragea voda in Valahia. Am inteles ca bunicul era placintar. Nu vi s-a facut pofta de o placinta?

PS La TV e un serial (la a nu stiu cata reluare) despre extinctii in masa. Ma uitam la extinctia din Permian. Cineva vorbea de numele ciudate ale animalelor de atunci (ex thiraxodonul, daca am citit bine). Ma intreb de unde le-a aflat. O fi vorbit cu stramosul mamiferelor, sau are dreptate Jung cu memoria ancestrala?

Tonola

2011-11-29T03:39:00.002+02:00

S-ar putea sa nu fi auzit de Max Tonola. A fost un neamt care a avut pana aproape de mijlocul secolului XX o fabrica de caramida.
Pe locul ei s-a ridicat la inceputul anilor '60 Circul de Stat. Acum se numeste Circul Globus. Ma gandesc ca o fi fost retrocedat statului comunist. Pentru cei ce inteleg mai greu, a fost o gluma.
Tot atunci s-a amenajat si Parcul Circului. Pe locul unde se formase o groapa s-a amenajat lacul.
Cand am ajuns in parc pe frunze era bruma. Mi se pare normal. Ne pregatim sa intram in ultima decada a lui noiembrie.
Cand m-am intors, aproape de pranz, acele coniferelor pareau acoperite de roua.
Ma uit pe o harta interbelica a orasului. Fabrica de caramida se termina in strada Judetului. Tot Judetului se numeste si azi.

Bulevardul Aviatorilor

2011-11-28T05:12:00.004+02:00

Mi-am terminat plimbarea "la sosea" in dreptul "Bufetului". Nu mi-am terminat insa plimbarea de azi. Rondurile sos Kiseleff sunt separate de str Ion Mincu.
Cine a fost Ion Mincu? Nascut in 1852 la Focsani, a fost arhitect, inginer, profesor si deputat. El este "parintele" stilului "neoromanesc" in arhitectura.
In Bucuresti a locuit in casa de pe strada Verona, actualmente sediul unei uniuni a arhitectilor.
Intre 1903 si 1912 (anul decesului) este presedintele Societatii Arhitectilor Români.
De la monumentul Eroilor aerului ma intorc spre Piata Victoriei pe bulevardul Aviatorilor (fost Soseaua Jianu). La intersectia cu Aleea Alexandru, un palat clasic francez construit de arh Grigore Cerkez (1915) in stilul Palatului Biron din Paris. Proprietarul initial a fost magistratul Ioan Manu, apoi, in urma falimentului bancii Marmorosch-Blank, a fost proprietatea industriasului Max Auschnitt. Dupa venirea comunistilor, aici a locuit Dr Petru Groza, apoi a fost ambasada Argentinei. Azi palatul apartine lui Gigi Becali. Nu necesita alte comentarii.
Alaturi de palat, Garajul Leonida, iar vis a vis, cladirea Institutului de istorie "Nicolae Iorga". Institutul este construit in stil "neoclasic simplificat" (un fel de modernist) dupa planurile arh Petre Antonescu si a fost inaugurat in 1939.
Trecand de statia de metrou, sediul Guvernului. Dupa cum vedeti, nu-l da jos nici cu macaraua! Cladirea a fost ridicata incepand cu anul 1937 dupa planurile arh Duiliu Marcu in spatele Palatului Ministerului de Externe. Cladirea, numita Palatul Sturdza a fost ridicata in 1899 pentru "Beizadeaua vitel" (Printul Sturdza), cel ce nu s-a bucurat prea mult de cladire (kitch, dupa parerea mea). Trebuie spus ca la data inaugurarii printul era nonagenar! Palatul Sturdza (lasat in paragina) a fost demolat la scurt timp dupa inaugurarea cladirii Guvernului.
Gata pentru azi! Despre Tonola vorbim maine.

La sosea

2011-11-27T15:42:00.004+02:00

Am ajuns la Muzeul Antipa. Datoram cladirea eforturilor lui Grigore Antipa, pe atunci, directorul muzeului de stiinte naturale. Intre 2006 si 2011 muzeul a fost inchis pentru reamenajare. Redeschis in septembrie, aduna o multime de vizitatori. Si azi era coada.
In continuare este Muzeul Taranului Roman despre care am mai scris. Cladirea inceputa tot in zorii secolului XX a fost finalizata abia in anii '40.
Peste drum se afla scoala "I H Radulescu" construita in stil neoromanesc de Giulio Magni (1895). Mormantul lui Heliade Radulescu este in curtea bisericii "Izvorul Tamaduirii" - Mavrogheni aflata tot pe strada Monetariei. Trebuie sa va spun ca intre scoala si biserica era la inceputul secolului XX cladirea Monetariei Statului. Actualmente Monetaria Statului functioneaza intr-o cladire aflata pe strada Fabrica de Chibrituri, cladire ridicata in anii '30 in stil modernist.
Sa traversam Soseaua. Nu e usor. S-au inventat niste stopuri pentru pietoni pe care le putem numi foarte bine "impotriva pietonilor". Apesi pe buton si astepti. Si astepti! Si astepti!!! In sfarsit, traversezi. In dreapta este cladirea in stil noebrancovenesc a Institutului Geologic, proiectata de arh Victor Stefanescu, cladire ce a fost inaugurata in 1908. Se observa influenta arhitecturala a manastirilor Romanesti. Aici functioneaza si Muzeul Geologiei.
In stanga incepe parcul. Arh peisagist Carl Meyer, gradinarul baronului Hegal, directorul gradinilor imperiale austriece, incepe amenajarea soselei Kiseleff in 1843. Realizeaza primul rond (cuprins intre Institutul de Geologie si "Bufet" (1892) - proiect Ion Mincu pentru pavilionul romanesc la Expozitia de la Paris 1889)
Aici se termina drumul meu. Nu mai merg spre al doilea rond. Cel ce se termina la Arcul de Triumf. Al treilea! Primul a fost ridicat in 1878, pentru a sarbatori victoria Armatei Romane in Razboiul de Independenta. Dar despre asta, alta data.

Gradina Braslea

2011-11-27T03:58:00.001+02:00

Pana acum 160 de ani zona ce cuprinde Parcul Icoanei si Parcul Ion Voicu era cuprinsa in Gradina Breslea. De aici izvora inainte de 1820 un rau ramas celebru in memorie, Bucurestioara. Interesant este ca pe net circula o poza care se pretinde ca ar prezenta o imagine a raului. Domnul Radu Oltean demonteaza mitul, demonstrand ca era o poza a Dambovitei. Se pare ca raul s-a colmatat inainte de 1820.
La 1860 terenul Parcului Ion Voicu a fost cumparat de librarul George Ioanid care l-a transformat in livada si grdina de legume si zarzavaturi.
In 1872 Primaria (al carui sediu, construit dupa planurile lui Vilacrosse, se afla pe malul Dambovitei, in apropierea Hanulul Manuc, la intrarea in pasajul Unirii) a incheiat un contract cu Anton Westelly pentru amenajarea unei gradini pe maidanul Icoanei. Atunci se deseaca si balta Bucurestioarei, ultima amintire a raului.
Odata cu aparitia Scolii Centrale de fete (1889-1891, arh Ion Mincu) sistematizarea zonei este accelerata. Apar vilele din jurul parculul Ioanid (vechiul nume al parcului Ion Voicu), opera al unor importanti arhitecti romani (Petre Antonescu, Ion D Berindei, Ion I Berindei, Grigore Cerchez, Paul Smarandescu, Dimitrie Harjeu, Horia Creanga...
In 1904 statuia lui G C Cantacuzino realizata de francezul G Dubois, completeaza piata cu acelasi nume, piata ce separa Parcul Icoanei de Parcul Ion Voicu.

Copilaria

2011-11-26T15:32:00.002+02:00

Lumea copilariei mele este legata de o zona aflata intre Hipodrom (nu mai exista) pana la Cismigiu si intre Piata Matache (se demoleaza) si str Uranus (nici asta nu mai este).
Toata zona de pe malul drept al Dambovitei a disparut sub buldozere. Cartierul Izvor, cel din care a ramas un coltisor aflat intre podul Hasdeu si Sf Elefterie, nu mai este. Este locul unde Stadionul Republici (fost ANEF, ridicat dupa planurile lui Horia Creanga) a fost acoperit cu pamant si transformat in garaj al Palatului Parlamentului. Este locul unde au cazut biserici, unde nu mai exista Policlinica Sportivilor (fosta "Salvare", aflata la podul Mihai voda, nici asta nu mai este, iar biserica manastirii a scapat prin translare). Asta e in fosta mahala Mihai voda.
Pot sa spun ca locuiam intr-o zona cu multe spatii verzi. Parcul Venus (mult mai tarziu aveam sa aflu ca fusese arena echipei de fotbal cu acelasi nume), rondul din fata Operei, separat de baza sportiva Universitatea de Facultatea de Drept si, la oarece distanta (cam 6-7 minute de mers pe jos), Cismigiul.
Sa va mai spun ca Facultatea de Drept a fost ridicata dupa planurile arh. Petre Antonescu pe locul unui stadion, ca Cismigiul (va recomand cartea Cismigiu & comp a lui Grigore Bajenariu. Am citit-o cand eram elev. Intr-o noapte. A doua zi trebuia sa ajunga la alt coleg) a fost amenajat de austriacul Meyer la mijlocul secolului XIX, sau ca Opera Romana s-a ridicat in anii '50 ai secolului XX? Gasiti toate datele astea pe net. Cu erori, dar cine va tine minte toate datele astea? Va ramane o poveste spusa de cineva. Cred ca e bine sa retinem ca Bd Elisabeta a aparut la sfarsitul secolului XIX, sau ca cei ce locuiau pe Podul de Pamant erau scutiti de serviciul militar cu conditia sa apere orasul de viiturle Dambovitei.

Parcul Carol

2011-11-26T06:00:00.002+02:00

Daca tot sunt in zona, m-am hotarat sa ma odihnesc putin in Parcul Carol. (Treceam pe Bd Regina Maria si facusem poze pentru "Bragadiru")
Parcul, amenajat in cinstea implinirii a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, are o istorie lunga. Se spune ca Mitropolitul Filaret (de aici numele zonei) s-a dus la voda sa ceara ajutor pentru biserica.
Povestea spune de Ramnic. Nu va ganditi la Ramnicu Valcea sau la Ramnicul Sarat. Episcopia Ramnicului era undeva, in zona Ateneului Roman. Despre aceasta biserica vorbeste domnul Emanuel Badescu.
Asadar, voda doneaza bisericii terenul cu conditia ca aici sa se ridice o fantana. Pe locul unei fantani degradate. Se spune ca aceasta a fost cea mai frumoasa fantana. Dupa ce s-a degradat si aceasta, in 1870, primarul GG Cantacuzino ridica o alta fantana ce poate fi vazuta si azi.
Parcul, amenajat dupa planurile arhitectului peisagist Redont si pus la punct cu standurile Expozitiei Generale din 1906 sub ingrijirea atenta a prof. Istrati, nu arata ca azi. In locul Mausoleului era Palatul Artelor, devenit prin donatie Muzeul Militar. Acesta a ars.
In fata sa era Grota Ursilor, fosta pivnita a unei terase ce se pare ca se numea Trocadero. In fata grotei, Gigantii (ii gasiti de o parte si alta a aleii principale) si Frumoasa Adormita (mutata in Herastrau).
Pe latura dinspre str Carandino - Muzeul Tehnic. Turnul lui Tepes este o relica a Cetatii Poienari. Pe cealalta latura - Biserica Barbatescu nou. Sau Cutitul de Argint. In deal s-au amenajat Arenele Romnae, iar mai sus, era Casa Bosianu, facand azi parte din ansamblul ce apartine Academiei Romnane. In parc era si o moschee. Dupa ce a fost dezansamblata de comunisti, s-a mutat in spatele blocurilor de la statia de metrou Pieptanari.
Ar mai trebui sa spun ca Fantana Zodiac, aflata la intrarea in parc, a aparut in anii '30 cu ocazia Zilelor Orasului. Pe atunci nu se descoperise, in Mehedinti, "actul de nastere al orasului". Zilele se serbau pe durata unei luni, intre mai si iunie.
Dar, mai bine, sa nu va mai plictisesc.

Veste la drum de seara

2011-11-25T12:49:00.002+02:00

Am prins cateva minute la calculator. Azi, fiind zi de jocuri, e pe baza de "care e mai iute de tastatura". Incerc sa prind niste imagini. Nu prea am noroc. Pozele difera de realitate. Dar insist. Poate voi reusi.

PS Nu stiu ce-mi veni cu titlul asta.

Bragadiru

2011-11-25T03:13:00.002+02:00

Un nume de referinta este cel al lui Bragadiru. Provenit din patura saraca a societatii, acesta s-a imbogatit din afaceri cu alcool. Azi observam, sau trecem fara sa observam, ruinele fabricii de bere. Este prima fabrica romaneasca de bere. Aici intalnim si Colosseumul (arh Anton Shuckerl - austria), o cladire ridicata pentru distractia muncitorilor din fabrica si a familiei acestora. Sa remarcam ca atunci cand a inceput criza de la inceputul secolului XX, Bragadiru a inchis fabrica si servea muncitorilor o masa calda in fiecare zi. El era constient ca trebuia sa fie alaturi de cei ce il ajutasera sa se imbogateasca.
Bd Regina Maria este intr-un fel opera sa. El a donat terenul pe care s-a taiat calea dintre Piata Unirii si Vama Antrepozite. O cale mai scurta decat sinuasa Cale a Rahovei. Bd trece pe langa dealul Mitropoliei. Incepe de acolo unde a fost casa parinteasca a familiei Brancoveanu.
Pe dealul unde s-a ridicat Mitropolia a fost ucis tatal Domnitorului in timpul rascoalei seimenilor. Seimenii erau mercenarii acelor vremuri. Pe locul casei, Brancoveanu a ridicat un palat, in care se pare ca locuia. Palatul a devenit proprietatea Domnitorului Bibescu (prin casatoria cu fica lui Brancoveanu) si aici s-a semnat declaratia guvernului revolutionar de la 1848. A disparut dupa ce a trecut in proprietatea Primariei, in locul sau ridicandu-se, in 1872, Piata Bibescu.
Mai sus, la intersectia cu str 11 iunie, Biserica Sf Nicolae din "tigania mitropoliei". (Biserica "Sf Nicolae Vladica", asa cum arata astazi, a fost construita intre anii 1902-1904, in urma daramarii vechii Biserici "Sf Nicolae din Prund (1899)", care era prapadita de vreme si mancata de igrasie. La solicitarea Epitropiei, primarul B St Delavrancea incuvinteaza desfiintarea Bisericii din Prund si alimentarea din fondurile necesare acesteia, pentru zidirea Bisericii "Sf Nicolae Vladica". Biserica este construita in stil neobizantin dupa planurile arh Leboeuf - ne spune Preotul paroh)
Apoi, Piata Regina Maria, fabrica da bere si Vama, vama ridicatra dupa planurile lui Magni, italianul care a fost la sfarsitul secolului XIX arhitect sef al capitalei.
Suntem la Chirigiu, locul unde a existat un "dulap", un carusel - desi se spune ca e un obicei turcesc, gasim ceva asemanator la Muzeul Satului ("Hora", adusa din judetul Vaslui in 1966) - si Biserica Barbatescu vechi.

Acesta este orasul meu

2011-11-24T16:17:00.002+02:00

Acesta este orasul meu. Va place sau nu, el este. Bucuresti. Aici m-am nascut, aici traiesc si, probabil, aici am sa mor. Si il iubesc pentru ca e orasul meu.
Voi incerca sa fac un mic serial. Povestile orasului meu. S-ar putea sa va placa. Sau nu. Eu incerc sa va atrag.
Cu ce sa incep? Ce spuneti de copilarie?
M-am nascut la maternitatea Brancovenesc. Nu mai exista. A fost demolata in 1984 pentru a face loc Centrului Civic. Istoria asezamantelor incepe in 1835, fiind o ctitorie a Saftei Brancoveanu, inaugurate dupa 3 ani. Dupa ce au ars intr-un incendiu, au fost refacute spre sfarsitul secolului XIX. Cladirea noua a fost ridicata in 1904 si a "trait" doar 80 de ani! Din pacate nu am poze, desi am lucrat intr-o vacanta de vara in apropiere. Pe atunci nu faceam poze. Intrarea in maternitate era prin spatele spitalului Brancovenesc, chiar la inceputul Caii Rahovei. Fosta "podul Calicilor", Calea Rahovei este rupta acum in trei bucati. De ce podul calicilor? Pentru ca saracii, leprosii (da, cei bolnavi de lepra) si fostii soldati, incapabili de a mai lupta, au fost expediati dincolo de Dambovita.
Ati observat ca "institutiile statului" sau ale "Domnului" ii atrag ca un magnet pe "calici"? Fiecare se crede mai in masura sa primeasca mila. Iar cei la mila carora apeleaza se simt "agresati". Domnia i-a expediat pe calici dincolo de Dambovita. Nu stiu daca e vorba de domnie sau de trepadusii din jur. Raul separa, ca intr-o oglinda, cele doua fatete ale societatii.
Daca cei din jurul domniei incearca sa ii inlature, suflete caritabile incearca sa ii ajute. Astfel au aparut Biserica si Asezamintele "Domnita Balasa", iar ulterior, Asezamintele Brancovenesti.

Intoarcerea

2011-11-24T06:16:00.003+02:00

Ieri am avut drum prin jumatate de oras. In cazul Bucurestilor, nu e deloc usor. Am revenit acasa frant. Este normal. Dupa cinci ore de mers! Eram atat de obosit incat nici macar nu am descarcat pozele. Nu au iesit prea bine. Soc si groaza! Se pare ca Ponta a citit postarea mea despre divortul din PSD. Sau, nu. Sau, lasa...

Postare plictisitoare

2011-11-18T07:10:00.002+02:00

Unde? Cand? De ce?
Greu de spus. Multe pareri. Unii spun de „Drumul Sarei” (sarea fiind o buna posibilitate de a rotunji veniturile Domnesti). Vreo legatura cu strada de azi? Daca ar fi sa privim spre Palatul Cotroceni, este posibil. Pe la 1679 domnul Serban Cantacuzino a ridicat pe dealul Cotrocenilor o manastire. Desi Manastirea a fost utilizata ca resedinta domneasca de vara de Cuza, palatul a aparut mai tarziu, dupa Razboiul de independenta, utilizand planurile arh Paul Gottereau completate de arh Grigore Cerchez, insa principesa Maria si principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni abia în martie 1896.
Alta parere spune ca la confluenta Dambovitei cu Bucurestioara s-a ridicat o cetate menita sa supravegheze miscarile otomanilor. Peste vechea cetate s-ar fi ridicat Curtea Veche devenita curte domneasca si al carei apogeu a fost in perioada domniei lui Constantin Brancoveanu. Degradata in timpul domniilor fanariote, a fost inlocuita de Curtea Noua din dealul Spirei in apropierea Manastirii Mihai Voda. Ulterior terenul Curtii Vachi a fost parcelat si nu s-a mai stiut nimic despre ea pana prin anii `70 ai secolului trecut!
Daca legam Bucurestii de Curtea Veche, atunci prima strada ar fi Lipscanii. Asta pentru ca Tepes ar fi adus mesteri de la Lipsca (Leipzig) pentru intarirea cetatii. Sau strada Trambitasului, undeva in zona strazii Franceze. Aici locuiau ostasii din garda domneasca.
Bine, dar Bucurestii pe care ii stim, adica Centrul Vechi, cand a aparut? Centrul vechi este o constructie de lunga durata, un lung sir de constructii si demolari, de schimbari de propietari, de planuri realizate sau moarte in proiect. Prima strada moderna este Calea Victoriei, deschisa de Brancoveanu la 1692, atunci cand a hotarat sa-si croiasca drum spre palatul ridicat dupa ce a cumparat locul de la vaduva Mogos (Palatul Mogosoaia). De atunci Calea Victoriei (initial Podul Mogosoaiei) a fost principala artera a capitalei. Aici si-au ridicat case cei mai importanti oameni ai epocilor ce au urmat si a fost principalul loc de promenada pentru bucuresteni.
Bulevardele centrale au o istorie mult mai noua. Inainte de Razboiul de Independenta Bucurestii erau singura capitala europeana fara bulevarde. Nici planurile de sistematizare ale lui Kiseleff, nici Marele Foc de la 1847 nu au reusit sa aduca strazi europene in orasul de la portile orientului. Abia in timpul primarului Pake Protopopescu s-a deschis Bulevardul Academiei (Elisabeta) urmand apoi Bd Carol si Bd Ferdinand. Axa nord-sud a inceput pe la 1900 cu Bd Lascar Catargiu si cu Bd Bratianu (numit la inceput Bd Brancoveanu), dar legatura intre ele s-a realizat abia in anii `30. Magistrala (Bd Cantemir) s-a deschis abia in anii `60 ai secolului XX.
Sa ne intoarcem in timp. Legenda spune ca Bucurestii au fost intemeiat de un cioban pe nume Bucur. Marturie sta biserica Bucur Ciobanul aflata in imediata apropiere a manastirii Radu voda. "Biserica zisa a lui Bucur Ciobanul este un paraclis zidit probabil pe la 1793 în spatele marii Manastiri a lui Radu Voda, ca sa fie bisericuta pentru cimitirul acestei manastiri, dupa cum se obisnuieste la toate manastirile. Are hramul sfintilor Atanasie si Chiril, patronii de obste ai cimitirelor, si caramizile gasite acolo poarta data de 1743. Si atata tot dupa istorie. E putin, dar este adevarat" - Ionnescu Gion, istoricul Bucurestilor pâna în anul 1899.
Dupa cercetari recente constructia bisericii dateaza de la 1705.
Cea mai veche biserica din oras pare a fi cea ctitorita de domnul Mircea Ciobanul între anii 1545-1554. Vorbim de Biserica Sf Anton, cea care a preluat hramul de la biserica aflata in imediata sa apropiere si care a ars in Marele foc. Biserica a servit timp de doua secole drept loc de încoronare a domnilor Tarii Românesti, pentru ca apoi, biserica de juramant sa devina Biserica Sf Nicolae, cea aflata aproape de Calea Victoriei.
Pentru ca, dupa cum va spuneam, Curtea Veche a fost pierduta vreo doua secole, la 1938 s-a construit Monumentul „Km 0” in curtea Bisericii Sf Gheorghe Nou. Opera a sculptorului Constantin Baraschi (1902-1966), monumentul este centrul cadastral al orasului, locul de unde incep sa se masoare distantele in oras sau catre alte destinatii.
Exista pareri ca amplasarea monumentului „Km 0” nu ar fi chiar o eroare. Sapaturi efectuate in curtea bisericii „Sf Gheorghe Nou” propun o eventuala curte domneasca ridicata de Radu cel Frumos in aceasta zona aflata aproape de confluenta Bucurestioarei cu Dambovita.
Biserica Sf Gheorghe Nou, ridicata de Constantin Brancoveanu intre 1698-1707 cu concursul unor mesteri de seama ca zugravul Parvu Mutu, pietrarul Vucasin Caragea, a fost inaugurata cu mare fast in prezenta Patriarhului Ierusalimului. Dupa mazilirea lui voda Brancoveanu si a fiilor acestuia, se spune ca Doamna a trimis oameni sa aduca in tara capul domnitorului aruncat de calaii otomani in Bosfor pentru a fi inmormantat crestineste in biserica pe care a ctitorit-o. Tot aici este mormantul domnitorului Ioan Mavrocordat. In urma Marelui Foc biserica a fost reconstruita intre 1852-1853 dupa planurile lui X. Villacrosse, arhitect sef al orasului. Pictura din interiorul bisericii este realizata de Constantin Lecca si Misu Popp.
Interesant este si faptul ca X Villacrosse, catalan de origine, este singurul arhitect sef al orasului care a ridicat in timpul mandatului sau o cladire pentru Primaria Capitalei. Cladirea se gasea in zona intrarii in pasajul auto subteran de pe Bd Bratianu, dar a fost demolata cu ocazia reamenajarii Dambovitei spre sfarsitul secolului XIX.
Si, pentru ca tot vorbeam de Villacrosse, tot el a refacut biserica Sf Spiridon Nou. Amprenta sa face ca biserica sa para mai degraba catedrala.
Sa nu il uitam pe academicianul Petre Antonescu si el fost arhitect sef al capitalei. Dupa planurile sale a fost construita actuala Primarie, dar la origine cladirea apartinea Ministerului Domeniilor Publice.
Observ ca a devenit un sport national cautarea celei mai vechi cladiri din Bucuresti.
Se spune ca cea mai veche cladire „civila” este casa Melik, actualul Muzeu Palady, aflata pe strada Spatarului. Poate ca da, dar este foarte greu sa gasesti „cladiri vechi” in Bucuresti. Bucurestii au suferit multe incendii, inundatii ori molimi. Au suferit si de o frenezie a sistematizarilor. Dupa Razboiul de Independenta au fost momentul demolarii caselor in stil otoman. Exista in Bucuresti doar cateva case „de targovet”. In rest, majoritatea cladirilor sunt ulterioare. Cele mai vechi dateaza din perioada 1880-1914 si sunt construite in stil „eclectic”. Cele mai reprezentative sunt Ateneul Roman, Palatul CEC, Ministerul Agriculturii, ori Facultatea de Medicina. In aceiasi perioada Ion Mincu, parintele arhitecturii romanesti, a cristalizat stilul „neoromanesc”. Prima cladire in acest stil este Casa Lahovari (1886) din str Icoanei.
Sa mai remarcam si faptul ca regele Carol a fost cel care a cerut ca institutiile statului sa fiinteze in cladiri construite in stil eclectic. Stilul a prins si astfel, multe cladiri civile au adoptat stilul.
In perioada interbelica apare stilul modernist, datorat lui Marcel Iancu si adoptat si de cel mai important arhitect al epocii, Horia Creanga, nepotul marelui povestitor din Humulesti, iar dupa al doilea razboi mondial este adoptat stilul „sovietic”.
Despre locuri de agrement putem vorbi abia de la mijlocul secolului XIX, daca ne referim la parcuri. Desi au existat atat Targul Mosilor, cat si „dulapuri”, acestea au ramas doar o amintire. Targul Mosilor a „migrat” in timp de la intersectia Mosilor cu Bd Hristo Botev (revolutionar bulgar de la 1848) pana in zona actuala a pietii Obor. Despre „dulapuri” se stie ca erau in zona Manastirii Sf Ecaterina ori la Piata Chirigiu (in apropierea Vamei Antrepozitelor Comunale construite dupa planurile lui Magni).
Vorbind de Magni, trebuie sa observam ca la cateva zeci de metri de Casa Lahovari se inalta casa inginerului Elie Radu, tot in stil neoromanesc, conceputa de italianul ce a fost arhitect sef al capitalei.
Domnul Dan Ionescu considera prima gradina publica parcul de pe malul lacului Tei, dar in perioada domniei lui Ghica zona era in afara orasului. Dupa toate canoanele, prima gradina publica este Cismigiul. Desi zona intrase in vizorul domniei inca din perioada lui Ipsilanti, abia in timpul domniei lui Bibescu, Meyer a asanat balta „lui Dura Negutatorul” si a amenajat parcul. Un alt parc incarcat de istorie este Parcul Carol ridicat dupa planurile arhitectului peisagist Redont cu ocazia implinirii a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Aici s-a tinut in 1906 „Expozitia Generala”. Locul era cunoscut ca fiind „Campia Libertatii” pentru ca aici s-au adunat revolutionarii pasoptisti. Sa va mai povestesc despre fantana Mitropolitului Filaret? Despre lacul care era demult aici? Lacul stim ca a fost secat inainte de 1864, momentul in care Szathmari a executat un plan panoramic al Gradinii Filaret. Iar fantana? Aceasta s-a degradat si a fost demolata, in locul ei fiind ridicata la 1870 „fontena GG Cantacuzino”.
Herastraul, numit initial Parcul Carol II, a fost amenajat in anii`30 ai secolului XX, iar zona Kisellef a fost amenajata la mijlocul secolului XIX ca loc de promenada.
Atat. E mult, e putin? Pe multe cladiri din oras au aparut placute care le atesta ca „monumente istorice”. Asadar, pentru cei interesati, exista repere istorice. Iar despre caile de acces cum ar fi Calea Mosilor, Calea Serban voda, Calea Plevnei, Calea Grivite, ori Calea Rahovei, desi ar fi multe de spus, dar asta tine de istorie „in miscare”, strazile si casele modificandu-se destul de repede la nivelul istoriei orasului.
Sa nu uitam ca pana la Unirea din 1859 Bucurestii au fost un oras de targoveti si ca abia dupa ce a devenit capitala Regatului a inceput sa devina un oras cosmopolit, aceasta cu sprijinul monarhiei.

PS Orice loc are istoria si frumusetile sale. Ce puteti spune despre meleagurile la care tineti?

Sa mai postez?

2011-11-17T15:02:00.002+02:00

Sa mai postez? Sa nu mai postez? Probabil ca o pauza mi-ar prinde bine. Ma mai gandesc.

8 noembrie (partea a doua)

2011-11-17T06:44:00.002+02:00

Sunt trist. Am vorbit cu niste frunze, dar nu mi-au spus nici o poveste. Oare nici ele nu mai au idei?

8 noiembrie 2011

2011-11-16T20:58:00.003+02:00

Am iesit din nou sa fac poze. Daca nu am idei la scris, macar cu pozele sa ma laud. Toamna asta sa fie de vina? Am mai citit si pe alte bloguri despre lipsa de idei. Credeti-ma, chiar nu stiu ce sa scriu. Probabil e un decalaj de fus... saptamanal.

Mesaj din spatiu

2011-11-16T03:47:00.002+02:00

Trabantul ramane o atractie pentru multa lume. Un bucurestean se poate lauda: "Am Trabant cu floricele!". Eu ma pot lauda doar cu poza. Si cu cafeaua. Cana e mai ciudata. Nu stiu daca e "aerobic" sau vreun mesaj din spatiu de pe o planeta a femeilor. In rest, doar ce stiati deja. Sa auzim numai de bine.

La filmare (ultima parte)

2011-11-15T13:46:00.005+02:00

Cat a trecut de la ultima postare despre filmarea la care am fost la inceputul lui septembrie? OK. Ati scapat! Asta e ultima. Si, evident, ultimul calup de poze.

De pozat as mai poza
Dar mi-e ca s-o insera
Aparatul nu mai poate
Cu baterii descarcate.

PS Batranetea! Am uitat sa pun aseara bateria la incarcat. Si nici nu am descarcat pozele de ieri!

PS II Azi se implinesc 24 de ani de la revolta de la Brasov. Solidaritatea a disparut complet

Pe alei

2011-11-15T03:25:00.003+02:00

Toamna a schimbat brusc registrul. Dintr-o data s-a lasat frigul. (Vorbesc de duminica 6 noiembrie). Avantajul este ca aleile nu mai sunt asaltate de copii, parinti si bunici.

Dama de ghinda

2011-11-14T14:45:00.003+02:00

Ghinde si un con. Cazute pe pamantul parcului. Desi vremea s-a stricat, magia culorilor atrage parinti, copii si bunici pe alei. Atrage si obiectivul aparatului meu. E timpul sa schimb peisajul. Sa pornesc iar pe strazile orasului si sa caut imagini cu cladiri.

Aviara

2011-11-14T06:36:00.002+02:00

Poate nu ati aflat ca gastele au salvat Capitoliul. Ei, si? Il vedeti voi? E salvat? In imaginea mea o gasca vrea sa salveze ceva. Nu stiu ce. Nu stiu nici suratele sale. Poate ca una pricepe. Cea din dreapta. Vedeti ce privire inteligenta are? Cealalta cere lamuriri. Daca v-ati prins, poate ma lamuriti si pe mine.

In cealalta imagine o rata spasita merge cu un pas in urma masculului. Cred ca le-a suparat cu ceva. Il vedeti ce suparat inoata? Ratele nu vor sa salveze. Ele sparg cu inotul lor linistea lacului. Observati ca e o atmosfera incarcata in jurul lor? De ce oare? Ce s-a intamplat?

Snooker

2011-11-13T14:58:00.002+02:00

Se joaca turneul de la Antwerp. Adica Anvers. Noi asa stim ca e numele orasului. Cu conotatii. S-a ajuns in faza sfertuirilor.
Nu-mi place Higgins. Dar, trebuie sa recunosc, e o adevarata masina. Pentru a supara o multime de iubitori ai snookerului, la meciul White - Trump, am tinut cu pustiul. Si a castigat. Urmeaza reeditarea finalei de la Campionatul Mondial.
Ronnie pare motivat. Nu prea am incredere. Nu se stie niciodata cand cade in apatie. La ora la care scriu aceste randuri, joaca cu Robertson.

Cu frunza-n gard

2011-11-13T05:43:00.005+02:00

Ma uit pe niste poze din Herastrau. Din calupul de azi nu imi plac decat doua. Cu frunza (DSC00016) si cu banca (DSC00039). Am ajuns la concluzia ca fac prea multe poze. Si unele nu spun nimic. Cred ca ar trebui sa ma gandesc mai mult inainte e a fixa un cadru.

VERSURI DE CAPITALA

2011-11-12T20:00:00.002+02:00

Vino mândro sa citesti
Versuri noi, de Bucuresti
Versuri de angajament
Scrise cu mult sentiment
De asfalt si de beton
Sa te doar-un neuron
Celalalt lasa-l asa
Sa gândesti la altceva

Sa lasam acest aspect
Si sa trecem la subiect.

Divort cu dar

2011-11-12T05:04:00.004+02:00

Voiam sa nu mai scriu de politica. De ce? Pentru ca multa lume, conform unei idei imbecile lansate de oamenii lui Iliescu in '90, spune ca nu face politica.
Zilele acestea se intampla insa, lucruri interesante. Un scandal in PSD. Desi este o chestiune politica, totul se petrece in stilul tipic unui divort. Cei care pana mai ieri erau iubiti, azi se cearta ca la usa cortului. Aici intervin cunoscutii (membri PSD). Stiti cum este. Cui sa-i dai dreptate? Celui mai apropiat!
Sa vedem de unde a inceput sacandalul. Daca va mai amintiti, in 2009 Geoana era canidat la presedentie. Ratarea "la mustata" a dus la demiterea indirecta a sa. Congresul partidului a decis ca noul presedinte sa fie Ponta. De aici, frictiunile: "Am vazut-o eu cand se pupa in parc cu altul". "Lasa, l-am vazut eu cand urca la Geta de la 5!".
Mai nou PSD vrea sa il schimbe pe Geoana de la senat. Aici explodeaza in public divergenta. In prima faza, cand totul parea usor de realizat, s-a propus schimbarea lui Geoana cu Corlateanu. In senat, stupoare. Lucrurile nu merg asa cum se credea. Este momentul ca unii sa dea inapoi. Si sunt "grei". Incep argumentele si contraargumentele. "Ai zis ca..." "Cand m-ai auzit tu spunand asta?" Lasa ca stim noi!". Observati similitudinile?
Toata lumea actioneaza hormonal. Nimeni nu mai vrea sa asculte nici un argument al partii "adverse". E divort. Iubirea s-a transformat in ura.

Buget

2011-11-11T08:52:00.001+02:00

Se vorbeste de foarte mult timp despre buget. Presedinte, guvern, opozitie, analisti (unii cu ochi umezi), realizatori radio ori tv, gospodine. Toata lumea discuta despre buget. Sa crestem TVA-ul, sa scadem taxa de muraturi, sa indexam, sa compensam. Un amalgam total. Sunt bani pentru pensii? Dar pentru salariile bugetarilor?
Ce este bugetul? Desigur, nimeni nu stie precis. E o chestie la care se aduna bani de la firme si de la populatie si care se varsa intr-un sac. Aici intervin "specialistii". Ei impart banii pe categorii. Astia la armata, astia la politie, astia la sanatate...
Nu am reusit niciodata sa inteleg cu ce se ocupa specialistii. In general bugetul e mai mic decat cererea. Asa se face ca toate tarile (se pare ca mai putin China) cheltuiesc mai mult decat produc. Deficit bugetar. Cuvantul magic.
Ce se intampla cand in familie se termina banii din leafa? Merge si acasa cu deficitul bugetar? Se poate. Dar pana cand? Cred ca o gospodina este mai specialista decat "specialistii". Nu cred ca o gospodina ar accepta un aragaz in panta.

Zbor

2011-11-10T20:55:00.003+02:00

Nu a iesit prea bine poza aceasta. Distanta era cam mare.
Un caine se pregateste de un drum lung, frunze se pierd...
Oare ce se ascunde dincolo de gard?

Prin Herastrau

2011-11-10T04:10:00.002+02:00

Toamna. Azi este mult mai frig decat zilele trecute (6 nov 2011). Totusi, in parc, destul de multa lume. Am pornit pe alei laturalnice pentru a evita multimea. Doar eu si natura. Si, sa recunoastem, este momentul celei mai mari explozii de culoare.

Pica placa malaiata

2011-11-09T13:17:00.002+02:00

A pandit iesirea mea in parc si a picat. Nu inteleg ce are. E singura placa ce nu are chef sa reziste mai mult de doua luni. Sa fie niscaiva socuri pe reteaua de net? Sa fie un defect din calculatorul meu? Nu stiu. Stiu ca din cand in cand o inlocuiesc. Si e, intr-adrvar, defecta!

Strada

2011-11-09T01:02:00.003+02:00

In curtea din fata a unei case, o multime de flori. Caut un unghi din care sa se vada si casa si strada. In ceata. Sunt doar repere pentru acest inceput de noiembrie.
Cam mult zgomot. Ma intorc intr-un parc. Prefer linistea, desi pustii nu isi mai arunca ghiozdanele pe masa pentru a se repezi spre leagane.

Zodiacul Maya

2011-11-08T12:47:00.004+02:00

Dupa cum stiti, cele mai importante date despre sfarsitul lumii au fost cele culese din calendarul mayas. Un document proaspat descifrat demonstreaza ca erau mai tari decat Nostradamus, ori astrologii chinezi. Ei detineau chiar si un zodiac, extrem de sofisticat, dar, verificat prin extrapolare, prin corelarea datelor diverselor personalitati de-a lungul timpului, au dovedit o precizie uimitoare. Se pare ca eroarea de calcul nu este mai mare de o miliardime. Asadar, calculul zodiacal nu corespunde la numai 7 persoane!!! Stiti ca deunazi am devenit 7 miliarde. Oare fetitei acelea de 2,5 kg nascuta in sud-estul Asiei ii corespunde calculul, ori este una dintre cele 7 exceptii?

8 noiembrie

2011-11-07T20:03:00.003+02:00

Pentru a intelege aceasta postare, trebuie sa ne intoarcem in timp. Bunica mea era din Galati. Nasii sai erau machidoni. De aici numele baietilor sai: Atanasie, Stere si Casian. Tata era mezinul. Bunica, o personalitate foarte agresiva, a decis ca numele meu sa fie a fiului sau favorit (unchiul Sterica). Interesant este ca cei care nu ma cunosc, ci imi afla doar numele, incearca sa ma alinte cu numlele unchiului meu.
De unde Mihai? Mama imi povestea ca voia ca numele meu sa fie Virgil, sau Florin. Pentru ca vointa bunicii s-a pus in aplicare, tata a spus:
- Hai sa-l intrebam pe le!
- Ei! Cum? Nici nu stie sa vorbeasca!
Dar tata si-a vazut de treaba. A inceput sa-mi spuna nume. Cand a ajuns la Mihaita, am ras. Nu stiu de ce. Asadar, in familie mi s-a spus Mihai.
Interesant este ca ziua mea de nastere este notata in calendarul crestin ortodox ca ziua cuviosului parinte Mihail marturisitorul.
Asadar, pe 8 noiembrie NU este ziua mea!

Leagan

2011-11-05T19:09:00.003+02:00

Profit de linistea din jurul meu. Fac repede o poza unui leagan. Va mai aduceti aminte de vremea in care ne jucan in nisip? Eu aveam o problema "existentiala":
- Ce voi face cand voi creste si nu voi mai avea voie sa ma joc cu formite?
Problema grea! Ma si vedeam cu o cutie strangand cu lopatica nisip. Urma sa ma joc acasa. Nu mi-a trecut niciodata prin cap unde voi pune nisipul.
Tristetile copilariei!

Ceatza

2011-11-05T11:30:00.003+02:00

Scris cu tz, ca sa nu creada cineva ca e vorba de un clan. Asadar, dimineata era ceatza. Deasa. As fi vrut sa ma duc pe malul lacului, dar nu aveam timp. Am ajuns in sens opus. La Obor. Nu era o ceatza atat de deasa incat "sa nu-ti mai crezi nici ochilor si nici urechilor", cum spunea Huck Finn, dar suficienta pentru ca un pom la margine de bloc sa para la marginea lacului.

SOCIAL

2011-11-04T20:53:00.002+02:00

Abis. Prabusire adanca
Pare un gand neterminat
Ce nicaieri n-o sa ajunga
Nimic nu e adevarat!

Fictiuni. Sperante si himere
In universuri paralele
Chiar si in clipa de placere
Ai presimtiri rele.

Cand cercul se inchide-n timp
Ai vrea sa strigi si nu se poate
In inima s-a-nfipt un ghimpe
In jur e doar singuratate.

Noiembrie

2011-11-04T07:16:00.002+02:00

A venit si noiembrie. Aleile parcurilor sunt tot mai pusti. Se cauta cafenelele. Chiar daca terasele sunt inchise.
Fum, sa-l tai cu cutitul. Toata lumea discuta. Cafeaua se raceste in sticla. Nu, nu e cafea. M-am inselat eu.
Se discuta despre meciuri (ba, prost au jucat aia aseara!), moda (ia uite la aia ce aiurea e imbracata!), vreme, politica...

Ce ai facut in ultimii 5 ani?

2011-11-03T02:34:00.002+02:00

De unde titlul acesta? Cei de varsta mea isi amintesc de intrebare. Era pe buzele tuturor la inceputul anului 1990. Fusese indusa pentru ca Ion Iliescu fusese in ultimii 5 ani si jumatate "marginalizat" director la Editura Tehnica. Ideea era sa "infieram" pe cei ce "fusesera pe functii", ori nu erau in tara in ultimii 5 ani. Adica "sa nu ne dea ei lectii ca nu au mancat salam cu soia". Erau vremuri in care se facuse "o revolutie anticomunista" in care toti aveau niste reflexe comuniste uriase.
Acum 2 ani o pustoaica imi spune:
- Ce cruzi ati fost! Sa-l impuscati pe Ceausescu de Craciun!
- Daca e sa ne asumam trecutul, de ce nu ti-l asumi si tu?
- Eu nu eram nascuta atunci!
- Dar tu crezi ca eu am fost la Targoviste?
- Nu, dar...
- Vezi ce inseamna manipularea?
Lumea s-a schimbat. Daca as povesti celor nascuti dupa '90 cum erau timpurile "dinainte", ar crede ca suntem in plin SF.
Totusi, azi ar fi interesanta intrebarea. Ca am facut in ultimii 5 ani? Dar tu, dar el, dar ea...

Ceaiul de la ora 5

2011-11-02T18:08:00.002+02:00

La ceaiul de la ora 5 ma gandeam la vara care a trecut. La casele care cad, la florile ce azi sunt ofilite, daca ar fi timpul sa-mi iau masina. S-au ieftinit. Sunt masini mai micute. Apar saptamanal. Dacia, Aro, Trabant...

PS Ma mir. Nu stiu de ce.

Toamna

2011-11-02T06:57:00.002+02:00

Vine toamna, bine-mi pare/ In gradina am o ...
Ce am eu in gradina? In ce gradina? Doamne! Imbatranesc si...
E de rau. Daca era de bine era cu "datorita"!!!

Blog

2011-11-01T13:18:00.001+02:00

Am gasit o postare despre bloguri. Nu e singura. Cred ca se scriu multe despre blog. Si se spun si mai multe. Comentariul de la care pleca articolul (postarea) era ca bloggeri nu au viata. Autoarea articolului contrazicea comentariul. Comentatorii blogului ii dadeau dreptate. Natural pentru ca sunt bloggeri.
Avea dreptate autoarea? Sunt subiectiv pentru ca sunt si eu blogger.
De ce blog? Pentru ca blogul e un fel de jurnal. Un mod de a-ti spune o parere, de a posta poze, filmulete...
Cei ce doresc, pot comenta. Comentarii pro sau contra. Asadar, blogul poate fi un loc in care se poate face schimb de pareri. E bine, e rau?
Totusi, de ce blog? De ce trebuie sa faci un jurnal public? Ne spalam rufele in public?
Nu. Doar cei ce au impresia ca scrii despre ei, cred asta. In cazul in care apari cu o problema (de multe ori ipotetica), incerci sa afli un raspuns legat de nedumeririle tale. Raspunsul poate sa te multumeasca sau nu, dar iti da de gandit. Gasesti alte unghiuri din care sa abordezi problema.
Candva am avut alt blog pe care l-am sters. A fost o eroare de-a mea. Nu voiam sa supar o persoana. Era deranjata de blogul meu. Ii gasea valente negative. Azi persoana are cont pe Fb. Am avut si eu. Nu mai am. Eram deranjat de avalansa de mesaje. Pro x, contra y (persoane sau lucruri pe care nu le cunosc), sa semnam o adeziune, sa facem o Romanie... Acolo poti sa iti spui pareri. Si intri in niste sabloane. Iata un exemplu: "Zece ani de la trecerea in nefiinta a lui Gelu Naum". Raspuns standard: "i like". Ce le place? Ca nu mai este Gelu Naum? Doamne fereste!
Cam asta ar fi. Eu raman mai departe adeptul blogului. Chiar daca sunt convins ca poate fi imbunatatit.

Hitchcock

2011-11-01T04:01:00.004+02:00

Mi-am amintit un film vechi. E normal. Cu atatea pasari pe cap...

Oras

2011-10-31T14:53:00.004+02:00

In orasu'n care ploua. Nu a plouaaaaaat! Doar v-am mai spus. Ce imi veni cu ploaia asta si cu Minulescu? Ok. Cititi Acuarela: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/acuarela.php

Pica

2011-10-31T03:00:00.003+02:00

Nu, nu ploua. Numai ca frunzele, imbatranite, obosite, plictisite cad pe asfaltul reavan. Nu, asfaltul nu e reavan. Ce, e pamant deszapezit?
Waw! Ce-mi place sa calc pe frunze vestede. Sa ascult povestile lor. Nu, fosnetul nu e sfasietor. E mangaierea zilelor ce au fost si a zilelor ce vor veni.

Fructele mandriei

2011-10-30T13:56:00.004+02:00

Nu? Era manie? Ei si!? Mananca lumea castane!

Flori de sfarsit de octombrie

2011-10-30T03:32:00.004+03:00

Ce poate fi mai frumos ca o floare? Mai multe flori. N'est pas? Bas pas (Bibanul). Bypass (chirurgul).

Tot pe drum

2011-10-29T05:38:00.002+03:00

Tot pe drum. Si drumu'i lung. Pentru a rima ar trebui sa ajung. Da, am ajuns. Unde? Ce importanta are?

Medic de familie

2011-10-28T13:43:00.002+03:00

Sunt batran si bolnav. Se vede si din poza. Mi-a crescut par pe fata. Asadar, mi-am luat inima-n dinti si m-am dus la doctor. Doamna Doctor Marica m-a intampinat cu un zambet. Este un medic foarte amabil, gata oricand sa asculte lamentarile pacientilor. Fara sa dea semne de plictiseala sau nervozitate. Si noi, "batranii cartierului" suntem foarte uraciosi si plictisitor. Mai ales o anumita partea pacientilor. Dupa ce mi-a luat tensiunea, i-a cam trecut zambetul. Spune ca...
Dar cine baga in seama tot ce ne recomanda medicul.
Hait! Poate citeste blogul. Si ma bate!

Ciuperci

2011-10-28T05:19:00.009+03:00

Niciodata nu e omul multumit! Daca nu sunt poze, nu e in regula. Daca sunt prea multe poze, nu sti cum sa le potrivesti. Asa ca le-am asezat pe categori.
Astea pe care le pun acum sunt din regnul FUNGI. Am aflat de curand. Pe vremea mea faceau parte din regnul vegetal. Daca s-au mutat, nu pot sa le pun la un loc cu flori, frunze sau fructe. Nu?

PS Blogul retine ora la care am salvat textul initial. La fel ca aceasta, urmatoarea postare va aparea ca si cand pozele ar fi intrat de azi dimineata!!!

Cafenea

2011-10-27T19:03:00.004+03:00

Cred ca ati mai vazut titlul asta. Daca nu, e aceiasi cafenea. Aici se aduna sahistii. Si unii conducatori. Ca pe vremuri, la Mercur in anii '20 ai secolului XX, si aici se leaga si se dezleaga. Acolo de fotbal. Atunci nici in fotbal nu erau bani. Acum sunt. De dezlegat nu stiu, dar de legat se ocupa DNA-ul. Aici nu se baga. Nu a reclamat nimeni ca s-a furat vreo scobitoare.

PS Pentru cei ce viziteaza blogul am lasat in dreapta, sus, cafeaua si scrumiera. Serbetul vechilor sindrofi nu l-am gasit.

Mediu ostil

2011-10-27T03:32:00.001+03:00

In ultima vreme maestrul intrase intr-o pasa proasta. Avusese un deces in familie, un unchi la care tinuse mult. La serviciu un sef incerca sa-si ascunda incompetenta dand vina pe el. Il sicana pe toate caile. In cadrul echipei, cativa colegi incercau sa ii ia locul prin tot felul de tertipuri.
Azi se juca meciul decisiv. De acest meci depindea soarta intregii echipe. Pe umerii sai apasau mari responsabilitati. S-a trezit de dimineata. Simtea un gust de "cocleala" in gura. A plecat de acasa mai devreme pentru a se plimba singur cu gandurile lui. Voia sa isi puna gandurile in ordine.
Ajuns la sala de joc intalni o atmosfera ostila. S-a gandit, pentru o secunda, sa ceara antrenorului sa nu mai fie introdus in echipa. Era clar ca celalti nu il doreau. Nu facea parte din "gasca" lor. Spiritul lor de gasca era mai important decat rezultatul meciului. Ce cauta el acolo?
Partida a inceput cu o surpriza. Adversarul alesese o varianta mai rara. Coincidenta sau nu, aceasta fusese analizata saptamana aceasta. Gandurile au dat navala. Coincidenta? Nu mai putea sa se concentreze asupra partidei. Oare cineva a transmis adversarilor... Coincidenta?
Muta rapid si se ridica brusc de la masa. Privi in jur. Cauta o privire vinovata.
"Nu. Cred ca devin paranoic."
- Vrei o cafea? Pari putin obosit.
- Nu, multumesc. Am baut acasa.
Se intoarse la masa de joc. Adversarul facuse o mutare neasteptata. Greseala? Mutare pregatita in "laborator"? Cazu pe ganduri. O cursa destul de fina, dar si o amenintare destul de neplacuta.
Partida se incinse. Adversarii se luptau din greu. Se mai intalnisera de multe ori. "Totusi, parca nu juca asa bine."
Dintr-o data partida se prabusi. Ultima mutare era fantastica. Nu gasea cale de iesire. A mai incercat cateva mutari, dar a trebuit sa se recunoasca invins.
S-a ridicat de la masa, si-a salutat colegii si a plecat. Din usa a vazut o privire in care se citea satisfactia unui „coleg”. Acesta descoperise mutarea surpriza intr-o partida recenta a unor mari maestri.
Invidia a invins competenta si spiritul de echipa.

Alte poze de la vernisaj

2011-10-26T06:07:00.003+03:00

Si cam atat! Restul nu au iesit suficient de bine. Nu sunt un fotograf perfect.

Vernisaj

2011-10-25T20:43:00.004+03:00

La Camera de Comert a avut loc acum aproape o saptamana (20 oct 2011) vernisajul expozitiei "10 fotografi, 10 povesti". Asadar, mi-am luat aparatul si am facut poze.

Azi nu am ajuns sa urmaresc evenimentele prilejuite de ziua Majestatii Sale. Nu am haine adecvate pentru un asemenea eveniment, asa ca m-am jenat.
Daca intelegeti, nu poti sa te prezinti in blugi in fata unui Rege. Sper ca pentru multi discursul de azi va da de gandit la faptul ca ar trebui sa ne intoarcem la normalitate.
La multi ani Majestate!

Dupa ploaie

2011-10-25T05:02:00.003+03:00

Ploaia se oprise. Norii se alergau pe cer. Totusi, pe strada nu batea vantul. Intai timid, apoi din ce in ce mai mare, un soare rosu isi facu loc pe cer. Spre apus. Parea ca se prelinge printre nori. Niste nori rosi, violeti si gri. Pana si soarele parea deformat. Parea taiat feli. Numai bune de pus in toaster. Parca asa ii zice la aparatul de prajit paine.
Dintr-un copac ma picura. Nu chiar. Apa a venit in valuri atunci cand s-au scuturat frunzele. E de bine. Imi aranjez freza intr-o vitrina. Cu mana. La mine nu s-a inventat pieptenul.
O vrabie sta zgribuluita. Se uita in jur. Cu miscari sacadate. Nu stiu la ce se gandeste. A tasnit dupa o musculuita.
Strada e pustie. In asfaltul ud se reflecta farurile masinilor ratacite. Un caine latra. Nu stie de ce, dar a adunat inca vreo trei prin preajma. Toti se uita nelamuriti in jur. Unde e pericolul? Cine e dusmanul pe care trebuie sa il urmareasca?
Dintr-un tufis a iesit un fluture. S-a asezat pe o floare. In lumina difuza, floarea pare sa fie plina de roua. Fluturele e prea usor pentru a scutura apa.
Dupa un bloc gri apare curcubeul.

Dimineti

2011-10-24T11:44:00.002+03:00

Desteptatorul ii intrerupsese visul.
„Of! Nu reusesc sa-mi amintesc. Nimic. Nimic. Nimic. Nici macar despre ce era vorba.”
Pleca „in reluare” spre bucatarie. Ibric, cana, chiuveta.
„Ce trebuia sa fac? Aaa!”
Robinet, apa
„Cana e murdara. De ce nu am spalat-o ieri dimineata? S-a uscat.”
Lasa cana in chiuveta si pleca in baie.
„Trebuie sa ma barbieresc.”
Din robinet curgea o apa maronie.
„E rece. Pana urca la 7...”
S-a intors in bucatarie. Apa, chibrit...
„Mai are pana fierbe. Sa vad cum mai e apa in baie”
Sapun, crema de ras, („unde am pus aparatul”)...
„Becul asta e chior ca mine. Trebuie sa iau altul mai puternic. Hiii! Cafeaua!”
Fuga pana inapoi in bucatarie. Apa era la jumatate. Umplu din nou ibricul si se intoarse in baie.
„Doamne ce urme am lasat pe covor! Pe aici poate sa curga un rau.”
Termina barbieritul. After save-ul il gasi tocmai in cosul pentru rufe murdare.
„Cand ma intorc de la serviciu ma apuc sa aranjez pe aici. Degeaba matur si sterg praful daca totul e in dezordine! Auuu! E „fara un sfert”. Apa de cafea iar a scazut. Da-o in colo! Iau de la automatul de la serviciu. Sa imi fac un sandwici. Acum nu mai am timp sa mananc”
Frigiderul era gol.
„Da. Aseara am intarziat in oras si am uitat sa intru la supermarket”
Cobori pe scari. Liftul era iar defect. Strada, stopul era rosu si autobuzul se indrepta spre statie. Traversa in goana urmat de scrasnet de frane si injuraturi. Autobuzul inchisese usa cand a ajuns.
„Intarzi si azi. Iar ma ia seful la intrebari”
In statie incepuse ploaia.

Accident

2011-10-23T18:37:00.003+03:00

Romanul e frate cu codru. Dorel musca, frate, dintr-un codru de paine in care bagase niste feli de salam.
Nu stiu ce imi veni cu introducerea asta. Dorel muncea cu sapa. Cu talent. Dar nu sapa campul. Sapa in cautarea unei tevi, ori a unui cablu. Nu inteleg de ce ar fi sapat dupa un cablu pentru ca la noi toate cablurile sunt pe stalpi. Nici nu cred in reclama in care se curenta. Unde sa fi gasit cablul?
In cartier erau cunoscute scandalurile pe care le avea cu nevasta. Vorba asta este un cliseu. Cunoscut ca, cunoscut cu antecedente sunt vorbe care vin din negura timpului. Nu exista dovezi. Exista cunoscut. In alte vremuri se spunea „se stie”. De unde? D catre cine? Mister.
Dupa ce a dat o raita de cateva ore pe la carciuma, a ajuns acasa. Era devreme. Nevasta-sa curata de solzi niste peste. Nu ma intrebati ce peste, nu cunosc, sunt alergic. A inceput scandalul. Tipetele ei se auzeau in tot cartierul. Cand si cand, Dorel se enerva si tipa si el. Din sufragerie. La un moment dat ea l-a chemat. „Du si tu gunoiul. Sa nu stam cu solzii astia in galeata peste noapte” Cand a ajuns in dreptul bufetului, ea s-a intors brusc si i-a infipt cutitul in inima. El se prabusi. Ea a inceput sa tipe. A iesit pe hol. Vecinii s-au adunat imediat.
- Nu stiu cum s-a intamplat. Cand s-a repezit la mine, s-a dezechilibrat si a cazut in cutit.
Un vecin a sunat imediat la 112. Nu s-a mai putut face nimic pentru Dorel.
- Este cunoscut, ma scuzati, era cunoscut pentru sacandalurile pe care le facea. Dumnezeu sa-l ierte! O batea frecvent.
- Ati vazut cand o batea?
- Nu. Dar de multe ori ea i s-a plans nevesti-mi.
Cu ea nu s-a putut vorbi. Era inecata de lacrimi.
Ulterior vecinii au vazut-o indurerata, imbracata din cap pana in picioare in negru, cu batista la ochi.
„Biata femeie, prin cate trebuie sa treaca!”
Dosarul a fost clasat. Accident. Nimeni nu a avut nimic de spus. Nici atunci cand ea a ridicat asigurarea lui de viata.
Am aflat ulterior ca Dorel nu daduse niciodata cuiva vreo palma.

Pauza

2011-10-16T04:29:00.001+03:00

Momentan s-a inchis sezonul de postari.

Old

2011-10-15T15:41:00.002+03:00

Am incercat sa dau unor portrete o patina a timpului. Sa vedem ce a iesit.