joi, 29 ianuarie 2009


N-am dormit bine. Cred ca din cauza stopilor care bateau prin geam. E spart demult, dar e criza si nu sunt fonduri.

Ma duc la dusuri. Sunt doar tevi care ies din perete. La fel ca apa. Pe tevi nu e decat rugina. cica nu sunt bani de reparatii. Iau sapunul si ies in ploaie.

Incerc sa-mi amintesc discutia de aseara. Bucuresti, mon amour. Visul profesorului. Si totul mi se invarte in cap.

Lipscani. O strada cu nume hartuit de pofta de a stalci cuvinte. Lipsca era numele dat de noi orasului Leipzig. Locul de unde veneau mesterii chemati de Tepes pentru intarirea si infrumusetarea "cetatii".

Selari, Sepcari, Negustori... Nu sunt straziile care au fost. Astea au fost facute drepte de curand. Pana acum 200 de ani sepuiau. Si erau mult mai inguste. Ma intreb cand au aparut trotuarele. Profesorul zicea ca pe vremuri pietonii si carutele mergeau de-a valma. Erau olteni cu cobilite, turci cu braga si rahat si multi alti negustori ambulanti.

Piete? Piata Mare si Oborul de vite. Unde? Nu stie nimeni. Doar mahalaua macelarilor se stie ca era la Batiste. Probabil ca vitele erau priponite pe unde e azi "Interul". De aici, mahalaua Coltei. Asta era probabil pe malul Bucurestioarei. Un rau vechi, disparut.

Injectia isi face efectul de-a binelea. Totul se invarte. Ma intorc in pat.

miercuri, 28 ianuarie 2009

La gura sobei


Era seara. Ne adunasem in jurul unui foc. Nu era de tabara. Era in curtea spitalului.

Acum se facuse liniste. Doctorul Murgu sforaia. Urma si el un tratament si se pare ca ii fusese administrat gresit. Cica i-au dat vodca intravenos.

De la doctorita Rita se auzeau scartaituri suspecte. Lumea zice ca il invata pe asistentul Gogu meserie. Se poate. Cica e o doctorita foarte buna. A zis-o si inspectorul venit de la Bucuresti.

Avusesem la masa orez cu slanina. Carcotasii spun ca ar fi trebuit sa avem si carne, dar a nimerit in farfuriile personalului. Nu cred. Dar nu spun nimic. Astia nu trebuie contrazisi.

Asadar, eram in jurul focului. La spital se oprise caldura pentru neplata facturii. Adunasem vreascuri. De prin vecini. Gardul nu mai avea sipci demult. Am ras de Sile! Nimerise intr-o tufa de maces.

Vorbea Gigi Ciutanu. Asta era om cult. Cand vorbea el, toti il ascultam. Vorbea domol si parca avea o mangaiere in glas.

- Demult, pe vremea cand ciuma ucidea orase intregi, pe malul Dambovitei s-a ridicat Bucurestiul. Defapt nu s-a aratat asa cum il stim acum. Era o cetate. Un varf de lance in lupta cu turcii. Cand? Nimeni nu stie. Istoricii iau de buna prima atestare documentara. A dat Tepes mosii unor boieri de isprava si a zis, pentru prima oara, Bucuresti. Asta era la 20 septembrie 1459.

- Nea Gigi, ia-ne mai usor. De unde stie lumea aia de mosii, data si cate altele. Cred ca sunt barbi!

- Sile esti incorigibil! Sunt date precise. Sunt acte.

- Pai cum stie lumea ce a fost acum 500 de ani si nu stie ce a fost ieri?

- Of!!! S-au gasit. Nu toate. Unele. Daca Tepes zice Bucuresti, inseamna ca asa se numea. Adica, lumea il stia deja asa. Cum zici tu azi Ploiesti, Pitesti. Asa il stia lumea de atunci.

- Inseamna ca e mai vechi?

- Da, dar nu sunt acte. Si istoria incearca sa fie cat mai precisa.

Cred ca se luau la cearta daca nu venea sora. A dat cu o oala de apa pe focul nostru si ne-a trimis in saloane.

PS Era miez de noapte si se auzeau sforaituri si un scartait jalnic. In rest, liniste.

duminică, 25 ianuarie 2009

E loc de si mai bine!


Aflati despre mine ca ma intitulez Ion Ciumacul si ca aventura mea a inceput intr-o zi in care m-am hotarat sa cumpar pisicii rontaiele cu aroma de soarece.

Cum am ajuns acasa, s-a repezit la cea mai mare bucata, i-a smuls capul cu coltii si a inceput sa se joace cu ea pe covor. Nervoasa ca nu a gasit nicio pata de sange pe persanul cumparat cu creditul pentru necesitati personale de la Banca Impresiilor False, a sunat la 911.

Au venit niste tipi foarte simpatici, cu niste masti de bal trasnet, au rascolit toata casa - lasa ca la unul de la care a sunat bebelusul am gasit Mary Joana (nu stiu cine e tipa, dar e foarte cautata) - si au gasit, frumos aranjate, cartoanele mele stranse de la ghena, deducand, logic, cum ca sunt miliardar de carton.

Unul, probabil specialist in economie, mi-a recomandat sa caut un carut de butelie si sa ma duc la mai multe ghene. Sunt destule in cartier. Cica daca strang 1 kg de la o ghena si merg la 20 de ghene pe zi, daca fac operatia asta 7 zile pe saptamana, ca apoi sa ma prezint la un centru de colectare, fac si un gest civic, acumulez si o suma importanta in euro.

Nu stiam ca astia de la centre platesc in moneda europeana.

- Ce o sa faci cu atatia bani?

- Am sa refac centrul istoric al Bucurestiului!

Aici discutia s-a incheiat brusc, asa cum incepuse, pentru ca mi-au pus o camasa stransa bine pe maini si corp si m-au dus intr-un loc plin de baieti veseli.

Unul mi-a povestit cate ceva din istoria orasului nostru. Nu bag mana in foc pentru veridicitatea celor povestite, dar a zis frumos.

PS Acum va las ca vine sora sa-mi faca injectia.

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Autodenunt


Subsemnatul ..., recunosc prin prezenta ca am atentat la oala cu sarmale de pe aragaz. Urmarea? Dupa ce am intrebat oglinda ferecata: Oglinda, oglinjoara, cine e mai burtos in tara? Am auzit un TUUUUUUU!, urmat de sunetul acela tipic. S-a fisurat in toate directiile (1,2,3,4 si 5). Nu a rezistat in fata frumusetii mele.

De cand a intrat in vigoare legea, am oprit calculatorul, am aruncat mailurile pe fundul oceanului, nu mai dau SMSuri, nu mai vorbesc la telefon nici macar cu Osama Decuvinte, nu.

Mi-am facut deja bagajul. Astept comprimarile. Sau, nu. Am uitat ca nu sunt Ostrap Bender. Pentru cei care nu citesc decat messuri, asta era Marele Maestru al Combinatiilor.

PS Ptiu! Iar le incurc! Batranetea! Mi-a facut cineva poza si a postat-o pe net. Am recuperat-o!!!

luni, 19 ianuarie 2009

Serenada pentru...


Adica serenada. Care va sa zica sa le cantam. La miez de noapte. Sub un balcon. Deh! Sunt alesii nostrii! Ca am ales pan-am cules. Zicea-le-as ceva de constitutie! Nu de aia revizuita. De a mamicilor lor.

Geaba zice matelotu', ca-ntregul guvern dormea. Nu. Asta nu e serenada. E Doina. Badea. Sau doina de jale.

"Cine mi-a scos bocu' in cale?" Oprea ca se da la gioane! Turism de andrea, truism de lichea...

"Avem guvern, avem valoare !!!" Mai incet aia cu petrecerea de la 6. Ca s-a dat lege pentru liniste! Si valorile pleaca valuri, valuri. "Si s-au dus si s-au tot dus..."

Da' la toamna avem alegeri. S-ar putea alege si cu viza de FLOTAnt. Oricum, s-au gandit. Au incercat marea cu degetul. Au trimis un Videan sa zica "stare de urgenta". Sa vada reactia. Proasta. Reactia. Daca nu le da bine la sondaje, mai au o solutie!

In rest e bine. Afla despre noi ca suntem bine sanatosi si vorbim numai de aia. Cum care aia? Aia de se da la PIB. Si pi buzunarul nostru. Nu se estima inflamatia la nu stiu cat la suta?

PS Unde esti Maia sa le zici: "... cu melcii vostrii!!!"

vineri, 16 ianuarie 2009

Eminescu n-a existat

Mana imi fuge pe telecomanda. Boc, Gioana, Oprea, Albulescu, Paunescu. Se dezbat probleme arzatoare. Cineva isi aminteste de Caragiale. E un moment absolut intamplator. O secventa. In rest, tacere. Sau zgomot.
Gandul imi fuge la un alt clasic:
Plang. Ce gandeste tata?
Mananc si plang
Mananc
PS Fara PS. Sunt prea trist.

luni, 12 ianuarie 2009

De la "Municipal" la "Kogalniceanu"

Seara de august. Inca nu s-a intunecat. Plec de la Spitalul Universitar, fost Municipal. Aici, acum 22 de ani, a murit tata. In bratele mele. Nu am o stare prea buna. Se spune ca timpul sterge, ca un burete, tot. Fals! Senzatia nu a scazut. Parca s-a intarit.
Traversez curtea spitalului. Defapt nu e curte. Nu are niciun gard despartitor. E aglomeratie. Prefer sa ies pe chei. Dambovita reamenajata in vremea "mitraliatului". Mi-amintesc de fostul val de pamant. Dambovita amenajata cu ocazia "Expozitiei Universale". Eu am gasit-o cu iz de namol. Cand si cand, trecea un val de pacura.
O statuie. "Eroilor sanitari". Aici e gura metroului. Suntem in Piata Operei. Asa s-o numi? Nu sunt sigur. Piata nu mai este dominata de biserica Sfantul Elefterie nou. Cele lumesti au invins credinta. Sfantul Elfterie a fost un martir. Nu mai intereseaza pe nimeni. Am aflat chiar ca biserica a fost ridicata din donatia lui Maxim Cupetul. Eroare! Biserica a fost ridicata in anii '30. Mai precis, constructia a inceput in 1935, dar a fost finalizata abia in 1970! Maxim Cupetul ridicase, in vremea Mitropolitului Neofit, Biserica Sfantul Elefterie vechi. O gasiti si azi, transformata dupa multe renovari, pe str Elefterie.
In fata, Opera Romana. Numele real era Teatrul de Opera si Balet. Construit in anii '50, nu a suferit modificari. Nici traume. Pe aleile din fata ma jucam in copilarie. Imi par neschimbate. Imi amintesc de o seara la Opera. M-am dus "pregatit". Costum, cravata... Impresionant! Decorurile, draperiile de catifea. Ma facusem mic in scaun. Imi tineam rasuflarea in fata "monstrilor sacri" de pe scena.
Imi continui drumul pe Bulevard. Flori, un val de troleiuze, gard viu... Trec de camine si ajung in fata "Dreptului". Aici, spre benzinarie, e derdelusul. Ma luptam cu sania la deal pentru placerea alunecarii. Il recunosc. E peticul acela de iarba dintre copaci. Ce mare parea in copilarie!
Nu m-am oprit sa va povestesc despre blocuri. Lovinescu, Sburatorul, Lia Manoliu... E bine sa treceti pe aici si sa vedeti. Un bulevard vechi de mai bine de un secol. Sau mai putin. Desi "deschis la 1894, majoritatea cladirilor sunt inaltate dupa 1910.
Am ajuns la punctul terminus. Piata Kogalniceanu. Si statuia unuia dintre artizanii Unirii.

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Cismigiu


Cismigiul nu a fost asa dintotdeauna. Demult a fost aici o balta. A lui Dura. Negutatorul.
Ipsilanti era nemultumit. Balta mirosea. A cerut sa se faca cismele. Sa aiba apa buna de baut. Si sa se amenajeze balta. Bucurestiul, la acea vreme, nu prea avea cismele. Balta de care va vorbesc se invecina cu Dambovita. As putea spune ca e creatia Dambovitei. Pe atunci raul nu era amenajat. Si se revarsa inundand lunca din jurul sau. Ca pe Gradina Botanica la 1892.
Balta se invecina cu un schit. Schitul Magureanu. A ramas doar biserica. Si numele strazii. Pana la Podul de Pamant.
"Dambovita batea in coasta ulitei care nu ducea nicaieri... Nicaieri, fiindca iesind afara din oras te infundai intr-o stransura de bordeie si sfarseai in codrul care dadea ocol Bucurestiului". Podul de Pamant, actuala Cale a Plevnei, despartea Gorganul de Izvor. Aici, ascunsa intre case, gasim biserica Sf Ilie Gorgani.
Actuala Primarie, fosta cladire a Ministerului Public, nu exista. S-a ridicat la inceputul secolului XX. Nici bulevardul Elisabeta nu exista. Intram deja pe domeniile lui Sutu. In mahalaua Zlatari.
Nu va asteptati numai la date precise. Au trecut de atunci doua secole. Si Bucurestiul, ca prin minune, are o memorie foarte proasta. Ca Rudolf Artur Borroczyn. Kiseleff, generalul rus care administra Bucurestii pe la 1830, i-a ordonat sa amenajeze balta. Nu a reusit. A reusit sa faca un plan al orasului.
Amenajarea Gradinii Cismigiu s-a realizat abia in timpul domniei lui Barbu Stirbei (1849-1856) de arhitectul peisagist austriac Meyer.
S-au mai adus modificari Cismigiului. Dupa reamenajarea din 1910 a aparut gradina cu trandafiri pe locul unde fusesera dormitoarele muncitorilor. Azi au aparut o multime de indicatoare. Unele absurde, cum ar fi "Coltul sahistilor", acum loc de adunare al amatorilor de remi.
PS Cismigiul pare ca a fost asa dintotdeauna. O oaza de verdeata in plin centru. Un loc de basm in care se plimbau la brat Cavaleri si Domnite.

vineri, 9 ianuarie 2009

Din nou despre ordonanta

"Jignita" incepe sa ma scoata din sarite. Cand e vorba de cascaval, oameni despre care pe vremuri aveam stima, incep sa-si arate adevarata fata.
Doamna "jignita", daca un tanar profesor ar avea salariul egal cu pensia dvs, credeti ca ar mai ezista locuri libere in invatamant? Nu va ajung banii sa platiti intretinerea, lumina etc? Dar un pensionar cu 350 ron?
Cand am fost "incorporat", am trecut pe la Spitalul Militar. O javra de colonel statea la birou cu un picior in ghips pus la vederesi zicea:-"Eu vin la serviciu si asa!" si isi batea ghipsul cu un baston. Nu vreau sa vorbesc cu pacat, dar derbedeii nu au niciun fel de scrupule.
Marele actor, cum ii zice Base, ii da apa la moara. De ce are pensia de "doar" 1500 lei. Nu are vechime completa?
PS Arsinel e director de teatru, actor si pensionar. Nu ne spune nimeni ce venituri are. De ce? E avantajos domnule Arsinel sa cumulezi pensia cu sporul de conducere? O sapa, ceva, nu te atrage! Nu?

joi, 8 ianuarie 2009

OBOR


Azi se anunta o zi tare friguroasa. Un decalaj de 2 zile pentru "gerul Bobotezei". Trebuie sa ies de dimineata din casa. Merg in Obor.

Nu e Oborul vechi. Cred ca Oborul era initial pe la Armeneasca. Sau la Hristo Botev. Asta pentru ca mahalaua macelarilor era la Batistei.

Asadar, mergand pe Mosilor, fosta Targului de Afara, ajungem la Obor. Stiti ca aceasta a fost prima strada din Bucuresti pavata cu piatra de rau?

PS Am fugit! Mai vorbim.

miercuri, 7 ianuarie 2009

Nemernici

Aud tot mai des "truisme" ale mitocanilor fara frontiere.
-Vai, dupa o viata de munca, Marele Beligan sa nu aiba dreptul sa mai joace!
Sa ne intelegem bine! Nu am nimic impotriva "Marelui Beligan", dar, daca nu-i ajunge pensia si mai poate munci, sa aleaga!
Stiu ca o sa-mi fac un milion de dusmani. Pe cei care vor si salariu si pensia de stat. Precizez, DE STAT, pentru ca statul e o vaca de muls!
Statul iti da banii (desigur, munciti) pentru a te putea intretine atunci cand nu mai poti munci. Ei dovedesc, prin faptul ca isi continua lucru, contrariul. Sau nu! Daca nu le ajunge pensia, de ce nu se angajeaza hamali in port?
Aaa! Aia e munca grea si injositoare? E "cool" sa aparem pe scena, sa ocupam locurile la catedra lasand tinerii profesori pe drumuri? E mult mai bine sa lucram intr-un birou si sa zicem:
-Munciti!Uite, eu am muncit o viata si nu ma dau in laturi nici acum.
Doamne fereste sa-i dea cineva de lucru!
-Euuuu???? Nu am muncit o viata? Ce fac tinerii astia?
Ceilalti dusmani vor fi fraierii sentimentali. Cei prostiti de acesti indivizi. Si sunt multi.
Norica Nicolai, fost parlamentar, vine la televizor de sarbatori sa se lamenteze.
-Aceasta lege discrimineaza mamele cu venituri mari. Cele care au contribuit substantial la bla, bla, bla...
Ea, Lavinia Sandru, Teodora Bertzi, in cor, vor sa ne prosteasca. Nu pun "la bataie" faptul ca femeile cu castiguri mari sunt mai interesate de cariera decat de "perpetuarea speciei", ci nemernicia argumentelor.
-Vai! Sa nu aiba parte copiii acestora de ingrijire materna!? Sa fie nevoite sa puna bona la copil!
Precizez! NU SUNT NEVOITE SA PUNA BONA LA COPIL! ALEGEREA LE APARTINE! COPILUL SAU "CARIERA".
Aseara l-am auzit pe iderul de sindicat din invatamantul universitar.
-Nici nu se pune problema sa nu se mareasca salariile profesorilor universitari! Inseamna un efort de 0.00000000000 la suta din PIB.
Am o intrebare pentru "liderul". Cand s-au marit salariile profesorilor universitarl, a militat si pentru cresterea salariilor celorlalti profesori? Aud?
PS Reiau o intrebare: CE CAUTA CRISTIAN TOPESCU IN PARLAMENT? Pentru cei ce nu stiu, sau nu-si amintesc, cum e cu "fair-play-ul" in cazul ProSport? Hey! Topescu! Fara "domnul". SE AUDE??

marți, 6 ianuarie 2009

GRADINA BOTANICA BUCURESTI

Idee a lui Carol Davila, Gradina Botanica si-a cautat mult pozitia, ajungand abia la a treia "increcare" pe pozitia actuala.
Entuziastul Prof Dr Dimitrie Brandza il convinge pe arhitectul peisagist Fuchs, originar din Bruxelles, sa faca amenajarile pe terenul actual in 1884, amenajarea incheindu-se in 1891.
Inaugurarea nu a fost una norocoasa, Dambovita revarsandu-se si inundand-o in 1892.
In primul razboi aici se cantoneaza trupele de ocupatie, iar in al doilea, pe teritoriul ei cad 96 de bombe!
In imediata apropiere a intrarii gasim Muzeul Gradinii Botanice, intr-o cladire in stil brâncovenesc. Gradina cuprinde: sectorul plantelor ornamentale, grupe geografice, precum si un complex de sere ce permite cultura plantelor exotice din regiunile calde ale globului.
PS O fi "trendy" sa treci pe aici?

Stafeta 4X4 bate

Ma intreb care o fi stirea zilei. Cursa contrasens Campina-Comarnic? Un om a fost gasit impuscat in cap? Guvernul intrunit la Sinaia?
Cateodata ma intreb daca inteleg ce e aceea normalitate. Cateodata ma intreb ce e acela nonsens. Cateodata ma intreb...
Gadea spunea:"... cu bate profesioniste..."
Daca nu profesionisti, macar sculele!
Si gandul imi zboara la un film de demult. "O lume nebuna, nebuna, nebuna..."
PS Azi e Boboteaza.

luni, 5 ianuarie 2009

WAW !!!


Stau in fata colii albe. Ma gandesc. Waw! Ce bine e la calculator! Pot sa dau paginii ce culoare vreau. Daca nu-mi place ce am scris, dau, pur si simplu, delete. Daca nu imi place ce au scris altii, ignore. Unde o fi tasta ignore?

Bucurestiul e un oras frumos. Acum, fara fabrici si uzine. Nici nu ma mai uit la telejurnal. Nu mai vreau cascaval. E in locul fostelor uzine. Sub forma de hipergigaultramarketuri. Aici gasesti tot ce vor. Castraveti in otet. Daca e "de la ei", e mai ieftin. E acelasi. De ce? Ca fiindca ei au grija de noi! Bunii si raii. Ca un '90. La TVR, fosta libera, un nu stiu ce. Un ala care anunta rubrica. Sau nu anunta. "Liberalizare, privatizare, incotro?"

Trec pe langa case vechi. Imi amintesc de "Tache, Ianche si Cadar". Ici si colo a mai rezistat o alimentara de cartier. Sau, in curte, a aparut cate un "butic de tabla". Ma gandesc la comertul de acum 500 de ani. Ce avant o fi luat dupa "Marile descoperiri geografice"? Corabii intregi cu "mirodenii". Waw! Si comertul cu oglinjoare din Guineea.

Asta nu are legatura cu "descoperirile". Nici cu "Plutasul de pe Bistrita". Nici cu Bucurestiul...

PS Ce mi-o fi venit sa gandesc la ora asta?

duminică, 4 ianuarie 2009

Despre Bucuresti?


Am de lucru. Trebuie sa scriu despre un colt de Bucuresti. Ceva frumos. O fi bine daca scriu tot despre mine? Nu ca as fi frumos, dar sunt burtos.

Asadar, aflati despre mine ca nu am fost asa dintotdeauna. Cand m-am nascut, de exemplu...

Gata! Fara exemple. M-am nascut la maternitatea spitalului Brancovenesc. Numele vine de la cladirea ce fusese, la origine, o casa, palat, cum i-o fi zicand, a domnitorului C Brancoveanu, var cu Cantacuzinii. Brancoveanu, avand o avere de invidiat, a facut in asa fel, incat sa ajunga domn al Valahiei. Nu stiu exact cum, dar se pare ca nu tocmai ortodox, daca ne gandim ca a demolat un han al Cantacuzinilor pentru a deschide Podul Mogosoaiei. Unii zic ceva de un foc, dar eu nu stiu, nu am fost acolo. Asta e numele vechi al Caii Victoriei, dat de Carol in cinstea victoriei in Razboiul de Independenta.

Dar, sa revin. Cantacuzinii au avut grija sa ii fie si ei de folos, mai ales cand l-au ajutat, cu vorbe la Poarta, in scopul mazilirii. Ei, lupte fraticide. Nu ati auzit de Carol cel mare? Asta s-a luptat cu fratele sau. In cinstea sa, s-au umplut orasele Europei de statui. Mai ales ecvestre. "Bine frate, ecvestra, ecvestra, dar si pe cal?"

Asa. Cum va ziceam. Cand m-am nascut, nu aveam burta. Stateam pe 6 Martie, numele de atunci al Bd Elisabeta, deschis la sfarsitul secolului XIX, perioada in care a avut loc o mare sistematizare. Atunci s-au facut axele N-S (Bd Brancoveanu, acum Bratianu) si E-V ( cu inaugurarea Bd Elisabeta la 1894). Fara date, ca nu suntem la ora de matematica! Langa mine era curtea Facultatii de Drept, acoperita vederii la inceputul anilor '60 de blocul de pe V Parvan 2. Parvan a fost istoric. A nu se confunda cu V Porojan al lui Alecsandri. Cu "cs", spre deosebire de Grigore Alexandrescu, fabulistul.

Iar m-am incurcat in poveste. Poate am noroc altadata!

Acum mai bine de 30 de ani


Cred ca prin liceu. Perioada. Poza e facuta in Cismigiu. Burta e de la camasa. Atunci nu aveam. Daca implinisem 55 de kg!
Cred ca in mana tineam "Saptamana". In perioada aceea urmaream topul. Sectia romana era monopolizata de Sfinx si Phoenix. La sectia straina au tinut stindardul Mama blue si Mama Lou.
Cismigiul nu s-a schimbat prea tare. Este unul dintre putinele locuri din Bucuresti care nu s-a schimbat, nu s-a degradat, nu a disparut...
Probabil ca, fiind un vis vechi, greu implinit, facut cu rigurozitatea aceea a lui Meyer...
PS Nostalgie? De ce nostalgie?

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Bloggerii spun lucruri trasnite


Azi, la categoria "bloggerii spun lucruri trasnite", am sa va spun o poveste.
Bantuie umbrele-nserarii
Pe razele de soare sangerii
Departe plange o chitara
Te-astept sa vii.
Nu e bine! A inceput brusc.
Un motan, pe nume... Na(!) ca am uitat cum il cheama.
Asadar. Un motan, ca orice motan care se respecta, se suie pe casa, sta pe ciuci (parca asa se zice) si acumuleaza energie pozitiva de la ultimele raze de soare ale zilei. In vremea aceasta ele, adica razele, bantuiau. Motanul nostru se ridica, se arcuieste, isi inalta coada spre cer si miauna:
"Unde eeeesti!
Poate am inteles eu gresit. S-o fi speriat saracul de tanguielile chitarii. Sau chitarei. Nu mi-e clar. Acum, deh!:

Culorile se estompeaza
Si soarele s-a ofilit
Chiar si chitara aiureaza
Tu n-ai venit!

Degeaba a acumulat energie pozitiva! Are ganduri negre bietul motan.
Din negura noptii proaspat instalate, doua stele lumineaza. E EA.
Nu stiu ce-ul viselor lui. O craiasa, printesa, parlamentara acolo.
Finalul e apoteotic:

Sub potop de sarutari
Care n-au mai contenit
S-a deschis poarta placerii
Si s-au contopit!

PS Cum l-o chema pe motan?

vineri, 2 ianuarie 2009


Un cunoscut, fost cadru militar, in perioada despre care va povestesc, era secretarul unui amic. Nu-mi permit sa spun prieten pentru ca amicul este un domn mai varsnic decat mine, un artist care avea in plin centru o galerie de pictura (oare o mai exista?) si, in acelasi timp, un scriitor avand vreo 10 romane la activ.

Sa revenim la secretar. Era foarte deranjat de lipsa totala de disciplina din societatea civila. Pentru el, principalul vinovat era Revolutia Franceza, cea care, prin modul ei barbar de a fi, a inlaturat ierarhiile si a indepartat lumea de Dumnezeu.

Trebuie sa accept ca lumea noastra nu prea are nimic in comun cu religia. Interesanta si pertinenta este o observatie a unui fost "Timpuri noi"

Reporter: Se duc tinerii la biserica?

Artanu': Da, pentru ca e cool!

Defapt, lumea de azi nu are nimic comun cu nimic.La o emisiune TV se fac topuri. Oamenii isi dau cu parerea. Despre ce? Interesant este dialogul urmator:

A Paunescu: Ai citit ce am scris in ultima vreme?

Tatulici: Recunosc, nu.

A Paunescu: Si atunci, pe ce te bazezi in comentarii?

Publicul e pus sa voteze. Te trezesti, in plina strada, cu un microfon in nas. "Care credeti ca e cel mai mare potcovar in viata?" Tu nu ai auzit decat de potcoavele cailor decedati, dar "bestia cu microfon" vrea raspuns imediat. Strafulgerare. Ai auzit de Ion Afloarei din Tintesti. Reporterul pleaca multumit.

Pe drum te roade. Da. Am vazut la stiri. Asta era singurul lucrator la herghelie care nu stia sa puna potcoave la cai.

Top Tatulici. Asta cu anunturile mortuare. Va mai amintiti accidentul Airbusului? L-am vazut la alegerile locale:

Tatulici: Ce o sa faceti pentru ca...

Primarul ales: Vom face...

Tatulici: Dati-mi voie sa nu cred!

Eu l-as fi intrebat: "Atunci de ce m-ai intrebat? Sa arati lumii cat de destept esti? Nu esti destept. Esti genul "s-a descurcat in viata". Prin minciuna si delatiune.

"Se duce Tatulici la biserica? "

Artanu': "Da, pentru ca e cool!"

joi, 1 ianuarie 2009

Mama


Asta e o poza de la sfarsitul anilor '70. Se pare ca eram pedepsit. Nu mai stiu de ce. Ma retrasesem la capatul unei alei.
Tin minte ca aveam un aparat de radio "Neptun 5". Ca racheta purtatoare Apollo. Numai ca aia era Saturn. Il butonam. Aparatul. Nu stiu ce a zis tata si am intors capul.
PS. Prietenii imi spun ca asta e cea mai buna poza a mea din tinerete.

Bucuresti



Cand a aparut pasiunea pentru Bucurestiul care a fost? Ce resort o scoate mereu la suprafata?

Am gasit un blog. Un nume. "Împricinatul de Corn". Acolo m-a frapat o poza. Apoi am regasit alta. Si alta. Poze din Bucurestiul de ieri. Si niste comentarii. "Ar fi bine sa nu ramana doar pe blog". O carte . Un drum prin vechi mahalale. Podul Calitiei, Gorganul...

Sa ne intoarcem in timp. Curtea Domneasca, vechi mahalale. Nu stiu daca in CARTEA LUI ANTON CANTA este istorie sau imaginatie. Recunosc, spasit, nu am apucat sa citesc decat cateva pasaje. Am odihnit mai mult pe poze. Si gandul mi-a zburat printre strazile intortochiate, uitate de timp. Si a trecut si dincolo. Pe strazi ce nu mai sunt. Pe strazi ce se intalnesc, in dos de blocuri, cu un timp al meu.

Acum sunt egoist. Un timp al meu. Un timp in care intram pe Uranus de aici de la Podul Izvor, de la Calea Rahovei ce incepea in spatele Tribunalului Mare, colt cu maternitatea Brancovenesc (unde m-am nascut)...

Bucurestiul e iubit pentru ca exista. Si pentru ca exista, trebuie iubit. E Bucurestiul meu, al tau, sau al lui. E orasul de campie cu veri infernale si ierni geroase.

Unde sunt zapezile de altadata?

PS Mama si tata pe Bulevardul Elisabeta. Fost Gheorghiu-Dej. Fost 6 martie. Fost Elisabeta

Anul nou


Bucurestiul fierbea la foc mic. La miezul noptii a dat in clocot. A durat un sfert de ora. Mai avem 4 zile de miniconcediu. Apoi, din nou la munca.
La +50 (ca intr-o emisiune a lui Besoiu) anii care se aduna sunt altfel. Simti o oboseala care nu vrea sa mai inceteze. Nu e ca pacla diminetii. Se aduna incet. Parca devine un fum, din ce in ce mai gros, care se aduna si se inegreste. Un fel de Copsa Mica.
La multi ani Sfinte Vasile! Se pregateste Sfantul Ion.